Ștefan Dumitrescu: Maiestuoasele și tragicele imne ale iubirii

 

Ştefan Dumitrescu – Unica metaelegie sau Cartea lui Iov

Scriitorul Ştefan Dumitrescu este greu de cuprins într-o viziune unitară…sau viziunea care va reieşi din lectura operelor lui va fi foarte mare, greu de cuprins şi de înţeles…
Volumul de faţă este în primul rând o mare carte de poezie, în care autorul încearcă să cuprindă ca într-o panoramă întreaga Istorie şi Existenţă umană. În care încearcă să îl ducă mai departe pe Nichita Stănescu, sau încearcă să ducă mai departe limbajul poetic, cel re-descoperit de Nichita şi dus pe un nivel superior…Dar oare poetul încearcă lucrul acesta? S-ar putea să greşim…

Realitatea mea neinventată, autor Nicoleta Nistoreanu

O carte de care ne era dor și care ne face bine!

După ce trecem de 60 de ani, vedem cum ni se face din ce în ce mai dor de copilărie, și că ni se întâmplă să ne întoarcem cu sufletul și cu imaginația, din ce în ce mai des, în locurile în care, făcând primii pași, am început drumul către cei care suntem azi. De aceea m-am bucurat nespus, când, datorită minunatei poete și omului minunat care este doamna Emilia Țuțuianu am primit un dar frumos și hrănitor de care sufletul meu avea nevoie… Am primit cartea doamnei profesoare Nicoleta Nistoreanu, Realitatea mea neinventată, pe care doamna Emilia Țuțuianu (un editor de mare talent) tocmai se pregătește să o editeze.

Ştefan Dumitrescu – Al treilea mare curent în istoria filosofiei universale

Imagine

 

Ştefan Dumitrescu – Calul troian al lumii, America sau Luceafărul

„O ţară în văile cosmice ale căreia înfloresc păsări, al cărui cer este susţinut de corul fecioarelor, ale cărei steaguri sunt sufletele strămoşilor plecaţi la luptă, o ţară halucinantă, un pământ cântător şi orbit de lumină proslăveşte în versurile sale recente Ştefan Dumitrescu, poet straniu, cu sufletul lansat riscant, punte peste prăpastia lirică, căreia nu i se cunoaşte ţărmul de dincolo. Spun că această lansare este curajoasă şi riscantă pentru că ea se produce în afara drumurilor bătătorite ale poeziei, pentru că Ştefan Dumitrescu nu versifică frumos şi cu talent în cadrele unui lirism ştiut sau bănuit numai, ci îşi creează propriile sale cadre, propriile sale sisteme de referinţă.
Fiecare din poeziile sale este o deschidere către o lume creată de el, o lume în care păsările umblă înarmate şi se cântă din ruine ca din fluiere. Talent în afara oricărei îndoieli, spirit neliniştit şi în continuă ardere, autor de eseuri reinterpretând miturile şi de poeme reclădind universul, Ştefan Dumitrescu este un poet mai dur, mai abrupt, mai supus suferinţei şi neliniştii, decât limpedele Dan Verona, dar la fel de cert, la fel de Adevărat” (Ana Blandiana, Amfiteatru, nr 12, 1971)