,,Ben Todică, Ambasador onorific al românismului”

11

Trecând prin acest labirint al existenţei noastre, nu de puţine ori ne întrebăm: cine suntem? cum suntem?

Ca să răspundem la aceste întrebări, trebuie să ne cunoaştem pe noi înşine, să ne întoarcem în interiorul fiinţei noastre, la rădăcinile existentului nostru; numai aşa ne-am putea răspunde la întrebările care ne macină viaţa.
Când am primit cele două manuscrise ale scriitorului Ben Todică, mi-am spus, din prima clipă, că trebuie să merg la originile copacului unde a prins viaţă acest emigrant român din îndepărtata Australie, care nu oboseşte în sufletul său să se reîntoarcă acasă, acolo unde visele şi inima au prins aripi spre cunoaştere.
Departe de ţară Ben Todică şi-a redescoperit ţara, trecând prin experienţe culturale generate de culturi diferite. Acolo a învăţat o altă istorie, o altă dimensiune a valorii, strecurându-se precum „licuriciul prin întuneric” cum a ştiut mai bine, pentru a-şi împlini visele.

S-a născut la 23 noiembrie 1952, în satul Iezăr, comuna Puieşti, judeţul Vaslui, România, fiul Auricăi şi al lui Gheorghe Todică.
După anii 1955 părinţii pleacă din Puieştii Vasluiului şi se stabilesc în Banat, unde tatăl, Gheorghe Todică, a început să lucreze la exploatările de fier de la Ocna de Fier, apoi la minele de uraniu din Ciudanoviţa.
Pe pământ australian (la Melbourne), a poposit în 1980, deşi îşi dorea să ajungă în Suedia. Ajuns în Australia, viaţa lui Ben Todică, s-a desfăşurat, fără încetare pe două planuri paralele.
Alături de Ming, soţia sa şi de cei trei copii, şi-a creat în Australia, dar nu numai, un univers al armoniei, al păcii interioare după care tânjesc mulţi.
Personalitatea scriitorului Ben Todică se încadrează în acea orientare a românilor aflaţi dincolo de hotarele ţării, de a contribui la dezvoltarea culturii româneşti, pentru promovarea valorile spirituale ale poporului nostru şi pentru definirea lor în contextul multicultural al ţării de adopţie.
Cartea Între două lumi, defineşte prin titlu, dubla trăire a autorului, determinată de liniile destinului său, oferindu-ne o felie de viaţă din ţara în care s-a născut, a cunoscut bucuriile copilăriei, dragostea şi mângâierea părinţilor, succesul începuturilor artistice şi o a doua parte consemnată de scriitor din cea în care trăieşte şi în care şi-a concretizat visurile.
Nota dominantă a volumului este patriotismul. Un patriotism ce exclude declaratismul, izvorând din întreaga lui fiinţă, din dorul şi dragostea pentru ţara sa şi din mândria de a fi român.
De altfel, la prima ediţie a volumului Între două lumi, editat de poeta Mariana Gurza, scriitorul Ben Todică a ales un citat din Petre Ţuţea, drept motto semnificativ pentru evidenţierea sentimentului naţional al scriitorului: „sunt român şi ca român mă socot buricul pământului. Că, dacă n-aş fi român n-aş fi nimic…Sunt român prin vocaţie, că altfel nu pot să ies. Tot ceea ce gândesc devine românesc.”

La volumul editat de Editura Muşatinia, în 2012, scriitorul Ben Todică şi-a ales ca motto un citat din Viaţa pe un peron de Octavian Paler :

„Viaţa însăşi e o stare de tranzit între naştere şi moarte… un peron unde te zbaţi să ocupi un loc într-un tren…eşti fericit că ai prins un loc la clasa I sau la fereastră… altul e necăjit că a rămas în picioare pe culoar… alţii nu reuşesc să se prindă nici de scări, rămân pe peron să aştepte următorul tren… Şi fiecare uită, poate, un singur lucru… că trenurile astea nu duc nicăieri… cel care a ocupat un loc la fereastră este, fără să ştie, egal cu cel care stă în picioare pe culoar şi cu cel care vine abia cu următorul tren… în cele din urmă se vor întâlni toţi undeva, într-un deşert, unde chiar sinele se transformă în nisip… în loc să se uite în jur, oamenii se îmbulzesc, se calcă în picioare, îşi dau ghionturi”.

În suita de reflecţii, meditaţii şi povestiri care alcătuiesc această carte, Ben Todică punctează valorile inestimabile ale poporului său: Brâncuşi, Eminescu, Creangă etc. demonstrând contribuţia lor la viaţa spirituală a românilor.

În concepţia autorului nimic nu se face fără credinţa în Dumnezeu (Cheia, p.26).

Condeiul său ne lasă ca moştenire păstrarea fiinţei naţionale – în orice condiţie te-ai afla – aprecierea valorilor, păstrarea patrimoniului naţional şi obligaţia de-a o lăsa urmaşilor, drept testament, demnitatea şi verticalitatea unui popor ce şi-a apărat ţara, credinţa şi tradiţia de-a lungul timpului.

Emilia Ţuţuianu Dospinescu

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s