Chronica Romanului şi Episcopiei de Roman, autor Melchisedec Ştefănescu ediţie revăzută de prof. univ. dr. emerit Tudor Ghideanu

În aceste zile în care Episcopia Romanului sărbătoreşte 600 de ani de la prima atestare documentare, a văzut lumina tiparului un volum de excepţie intitulat „Chronica Romanului şi a Epis­copiei de Roman”, operă datorată mare­lui episcop de Roman, Melchisedec Ştefănescu (secolul al XIX -lea), istoric de mare valoare. Editura Muşatinia are posibilitatea, şi de această dată, să ofere romaşcanilor, iubitorilor de carte, cul­tura, spiritualitate, o operă care se înscrie în circuitul culturii naţionale printr-o valoare istorică incontestabilă. „In colaborare cu Episcopia Romanului am reuşit să încredinţăm tiparului acestui volum, care constituie o carte de refe­rinţă pentru istoria oraşului Roman. Tehnoredactarea acestui volum a nece­sitat o muncă’deosebită, deoarece a implicat profunde cunoştinţe de chirilică şi slavonă. Lucrarea a trezit interesul profesorului universitar doctor Tudor Ghideanu, care s-a aplecat cu răbdare şi migală asupra textului, dîndu-i o nouă coloratură şi o nouă direcţie”, a spus Emilia Ţuţuianu Dospinescu, direc­toarea Editurii Muşatinia. Cartea oferă detalii despre modul în care s-a născut opera, ne aduce în atenţie locuri şi fapte ce ne destăinuiesc despre vechimea oraşului Roman, istoricul Episcopiei, ierarhii care au păstorit în scaunul epis­copal al Romanului, starea socială a lo­cuitorilor oraşului.

„Muşatinia” redă Episcopiei şi Romanului pe Melchisedec   Gh. A. M. Ciobanu – Roman 600
„În această săptămînă care precede prăznuirea Prea Cuvioasei Sfinte Parascheva, patroana spirituală a urbei noastre muşatine, Episcopia Romanului rotunjeşte şase secole de existenţă binecuvântată, păstorind cu modestie, dar şi cu înţelepciune bisericească, peste toţi cei care au scoborât, secol după secol, din izvoarele creştinismului carpatin. E un moment de răscruce în lupta istorică dusă de un popor în numele Sfintei Cruci. Şase secole de la prima atestare documentară şi de la ultima confirmare arheo­logică. O confirmare că existenta acestui centru sacru episcopal presupunea, scalaric, şi existenţa unor altare de o şi mai mare altitudine, de rang mitropolitan. Şase secole de aleasă rugă, înălţată creştineşte, zi de zi, de pe dealul împădurit al urbei de lîngă apa Moldovei. E şi firesc ca într-o astfel de impresionantă vieţuire, acest lăcaş sacru să fi cunoscut, în fruntea duhovnicească a lui, un număr considerabil de purtători ai Mitrei epis­copale, ajuns în zilele sărbătoreşti de acum la cifra rotundă şi simbolică de 75, începându-se cu Arhiepiscopii Ioan şi Samuil şi fiind acum, lîngă noi, personalităţile bisericeşti: Episcop Eftimie şi Arhiereu Vicar Ioachim Băcăoanul. Un sobor de hirotonisiţi care au ţinut aprinsă, şase secole, flacăra episcopală a urbei, din care, în rîndurile ce urmează, ne vom opri la Episcopul Melchisedec Ştefanescu. Zăbovim, în trecere, la acest nume, cc simbolizează veşnicia creştină, deoarece, voindu-se a se întîmpina acest sexacentenar sacru şi cu o ofrandă tiparnicească, la propunerea profesorului universitar ieşean, doctor în filosofie Tudor Ghideanu, luîndu-şi ca sprijin autoritatea arhierească a Vicarului Ioachim Băcăuanul, precum şi măiestria Editurii romaşcane „Muşatinia”, patronată de către pasionata întru tiparniţă Emilia Ţuţuianu Dospinescu, de a se imprima, la cerinţe contemporane, lucrarea monumentală a lui Melchisedec: „Chronica Romanului şi a Episcopiei de Roman”. Va fi o lucrarea monumentală, însumând în ea peste o mie de pagini şi un volum de muncă fără pereche. La ora actuală, ea se află sub tipar, unde a intrat de curând. Se pare că va fi o întîmplare fericită, această concordanţă a datei, cînd va avea loc Liturghia Sărbătore­ască a momentului sexacentenar – Sfânta Cuvioasă Parascheva – şi când se va găsi în faţa credincioşi lorcititori „cronica” lui Melchisedec.Lucrarea, în sine, derulează, şi documentat, şi literar, eveniment cu eveniment ce s-a petrecut în perimetrul muşatin şi sacru al Episcopici noas­tre. Dacă spaţial, autorul – „cel mai învăţat Epis­cop al Românilor”, aşa cum îl caracteriza Mitro­politul acelui timp – a fost ataşat de urbea noas­tră, ca timp, Episcopul redă un interval de timp cuprins între 1392 şi 1875. E un Hronic, realist, însoţit de prezenţa vie a Episcopiei, un „Ab Urbe condita” muşatin, care arată şi ceea ce nu trebuia de făcut, ca şi ceea ce s-a făcut şi nu trebuia, în această poposire omenească.Profesorul universitar Tudor Ghideanu înso­ţeşte această lucrare-obelisc, cu  o „Prefaţă” de o mare competenţă.Este o apariţie editorială de zile mari „şi la pro­priu, şi la figurat”, lucru pentru care are toată recunoştinţa Oraşului nostru şi pentru binecuvîntarea sacră ce a dat-o Episcopia, hotărîndu- se tipărirea ei şi pentru competenţa de speciali­tate a universitarului Tudor Ghideanu, ca şi pen­tru măiestria editorială a Emiliei Ţuţuianu, cu această altfel de „Coborîre” din „Cerul înţelepciunii”, a „faptului istoric”, pe „pămîntul oamenilor”.

Note de lector Constantin Tomşa

„Printre personalităţile culturii române din secolul al XlX-lea şi din toate timpurile, la loc de cinste, şi-a înscris numele şi Episcopul Melchisedec (Mihai Ştefănescu, n. în ziua de 16. 02. 1823, la Gîrcina, jud. Neamţ, în familia preotului Petru Ştefănescu), cel care, la douăzeci de ani, a îmbrăcat haina monahală şi care, trecut prin mai „multe şcoli înalte”, a fost profesor la Seminarul de la Socola, director şi profesor la cel din Huşi; a slujit Biserica Ortodoxă Română şi ca membru în diferite delegaţii cu misiuni diplomatice (Petersburg – 1868, Bonn – 1875), ca Episcop al Dunării-de-Jos (1865-1879) si al Romanului (1879 – 1892, anul cînd a decedat). A fost deputat în

Divanul ad-hoc (1857) si un susţinător al reformelor lui Cuza un militant pentru Independenţă Şi pentru unificarea bisericească, văzînd în aceasta un mijloc desusţinere a unităţii noastre naţionale.Ca istoric şi cărturar de mareprestigiu, a elaborat manuale pentru învăţămîntul teologic, a publicat numeroase studii, dintre care se disting cele două Chronici: a Episcopiei Huşilor si a Romanului şi a Episcopiei de Roman.întreaga sa activitate cărturărească ştiinţifică a consti­tuit argumentul primirii în Academia Română / Societatea Academică Română (1870, apoi, după retragerea din 1873, realegerea sa în 1879).Toate aceste date despre viaţa şi opera „Marelui Episcop” şi încă multe altele le-am aflat din studiul introductiv .Autocefalia – premisă a Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Române” semnat de prof. univ. dr. emerit TudorGhideanu de la Universitate! „Alexandru loan Cuza” din laşi cel care a îngrijit ediţia, a asigura transliterarea, a întocmit notele ş comentariile pentru editarea lucrării „Chronica Romanului şi a Episcopiei de Roman, compusă

după documente naţional- române şi străine, edite şi inedite de Episcopul Dunării-de-Jos Melchisedec”, ediţie ce „apare cu binecuvîntarea şi sprijinul Preasfinţitului dr. loachim Băcăuanul, la împlinirea a 600 de ani de atestare documentară a Episcopiei Romanului” şi la o sută treizeci si cinci de ani de la prima ediţie (voi. I, 1874; voi. II, 1875). Cartea pe care o sem­nalăm a fost tipărită sub emble­ma Ed. „Muşatinia” din Roman (Director: Emilia Ţutuianu- Dospinescu), editură devenit cunoscută nu numai în municipiul de la confluenţa rîurilor Moldova şi Şiret, ci şi peste graniţele aces­tuia. Şi de această dată, Ed. „Muşatinia” îşi înscrie în pal­mares o carte de excepţie, apărută în condiţii grafice şi tipografice de excelente.

Volumul la care ne referim conţine o primă parte – „Chronica Romanului şi a Episcopiei de Roman, de la anul 1392 pînă la anul 1714″ – structurată în mai multe capitole, a căror importanţă poate fi constatată fie şi numai prin transcrierea titlurilor: „Vechimea oraşului Roman şi cetăţile sale”, „Tîrgul Romanului, administraţia, locuitorii săi, comerţul şi dările din vechime”, „Bisericile vechi ale Romanului”, „începutul ierarhiei bisericeşti în Moldova”, „Arhiepiscopia Ochridei şi jurisdicţia ei canonică asupra Bisericilor din Dacia”, „Conflictul Moldovei cu Patriarhia”, „Documentul Mitropolitului Georgie despre Autocefalia Bisericii Moldovei”. Cea de-a doua parte „Chronica Episcopiei de Roman, de la anul 1714 pînă în zilele noastre (1874- 1875)” , după două capitole în care descoperim informaţii despre „Vechea Biserică a Episcopiei de Roman” şi „Mitropolia sau Episcopia de Roman”, sunt prezentate date despre 48 de „Mitropoliţi şi Episcopi de Roman”, ce s-au ostenit în acest aşezămînt de credinţă şi de cultură, de la Calist, cel dintîi Episcop de Roman (conform unui document din timpul lui Ştefan cel Mare, 1445), la Isaia Dioclias Vicol, ultimul menţionat, ales în 1873.”

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s