însemnări

,,La umbra timpului’’  însemnări despre un poet
de  Mihai Ştirbu

„Sâmbătă 19 februarie 2011, sala mare a Muzeului de Artă Roman a devenit din nou neîncăpătoare,deoarece foşti elevi, foşti colegi sau pur şi simplu oameni iubitor de noutate, s-au adunat pentru a serba într-un mod deosebit apariţia celui de-al treilea volum de versuri al doamnei profesoare Cecilia Bănică Pal , după,,Nelinişti fireşti’’ şi ,,Sentimente metalizate’’. Într-un mod diferit,  fiindcă momentul a fost, la propriu, de încântare şi datorită grupului vocal al Casei Armatei, şi datorită celor două eleve ale Şcolii de Muzică,,Sergiu Celibidache’’ din Roman, talentate şi aplaudate cu bis. Pentru că recitarea versurilor din noul volum ,,La umbra timpului” a fost în cea mai mare parte pe fundal muzical, pentru că au fost inserate minirecitaluri de vioară şi oboi, momente muzicale ale vocalului grup al Casei Armatei, minicenaclul ad-hoc a fost o surpriză reală pentru doamna profesoară Pal Cecilia – copleşită de emoţie. Cei care au prezentat poeziile au vorbit şi despre omul  profesor-poet Cecilia Bănică Pal, care le-a fost colegă –în cazul domnului profesor Ciobanu, sau colaboratoare – în cazul doamnei psiholog Emilia Ţuţuianu, coordonatoarea Editurii Muşatina, prin strădania căreia volumul a apărut. Deoarece iarna tocmai îşi scuturase zăpada, domnul profesor universitar Tudor Ghideanu de la Iaşi, n-a putut sosi pentru prezentarea cărţii, această dulce povară revenindu-i mereu doritului şi invitatului la acest tip de manifestări, domnului profesor Ciobanu. Pentru că momentul solemn al recitărilor încă nu începuse, domnia sa în stilul uşor auto ironic menit să descreaţească frunţile oricui, şi-a justificat prezenţa mereu repetată în spaţiul muzeului: ,,Mai demult,mama unui demnitar romaşcan spunea în cancelaria Liceului 5, într-un alt context, evident: ,,De câte ori deschid televizorul, numai pe Ceauşescu îl văd”. Acum, dumneavoastră puteţi spune la fel despre Ciobanu, care mereu apare în faţa dumneavoastră. Regret, fiindcă în locul meu trebuia să fie scumpul nostru maestru, domnul Tudor Ghideanu, profesorul universitar de la Iaşi, care din cauza ,,frumosului’’ de afară, n-a mai putut veni. Eu sunt în  dificultate, nici nu ştiu cum să mă adresez autoarei: ,,scumpa mea elevă, draga mea colegă, draga mea în cheia sol (fiindcă noi ne-am cunoscut la Şcoala de Muzică)’’. Sunt în dificultate pentrucă noi avem acum în faţă cărţi de literatură, şi nu trebuie s-o mai felicit pentru interpretarea la pian fără partitură, ci pentru că scrie o frumoasă poezie, fără să aibă o relaţie cu un anumit stil, sau cu un anumit alt autor, dumneaei fiind unică în modul de exprimare. Este o colaboratoare deosebită la tânara editură romaşcană ,,Muşatinia”, oferindu-ne un alt volum de poezie, volum care de data aceasta parcă îi reflectă biografia, ca o metaforă. Să nu uităm că a fost profesoară de română dar mi-a fost colegă, şi poate de aceea la volumul de poezie de faţă am avut onoarea de a scrie postfaţa, prefaţa fiind a mult preţuitului domn profesor universitar Tudor Ghideanu, care se trage nu de departe  şi este academician, academician internaţional”

Anunțuri

Tag-uri:

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s