Nelinişti fireşti, autor Cecilia Bănică Pal

nelinisti

Romaşcanii iubitori de cultură, au fost sîmbătă, 11 decembrie 2004, mar­torii dublului eveniment, ce a avut loc, la ora amiezii, în incinta Muzeului de Artă Roman. Profesor Cecilia Bănică Pal şi-a lansat volumul de poezii „Neli­nişti fireşti”, în prezenţa foştilor colegi şi elevi care s-au revăzut, cu acest prilej, după zeci de ani de la absolvirea liceului. Profesor Gheorghe A.M. Ciobanu, pro­fesorul universitar Tudor Ghideanu, profe­sor Ştefania Bajura, artistul plastic Iosif Haidu, editorul volumu­lui, Emilia Ţuţuianu, au prezentat poeziile de debut ale Ceciliei Bănică Pal. Profesorul Gheorghe A.M. Ciobanu a prezentat-o pe autoarea volu­mului ca pe un om care îşi iubeşte, mai presus de toate, semenii, recunoscînd Dum­nezeirea din aceştia.

„Dragostea de oameni şi luciditatea au caracteri-zat-o toată viaţa pe Cici Pal şi la catedră şi între colegi. Poezia acesteia este o împletire min­unată de criticism şi de acel zîmbet pe buze, este o poezie care ne oferă bucuria nu a unui zbor în afară, ci acela de tre­cere din liniştea ogrăzii în penumbra odăilor, este o poezie care aduce candoarea lui ieri, neli­niştea de azi şi speranţa pentru mîine”, a apreciat profesor Gheorghe A.M. Ciobanu. Într-o atmosferă încărcată de emoţia revederii, profesori şi elevi prezenţi la acest eveniment au oferit poet-ei Cecilia Bănică Pal zeci de buchete de flori. După-amiaza s-a încheiat într-o atmosferă caldă, în care martorii acestei inedite lansări de carte au cerut autografe poetei, iar apoi elevi şi profesori, la o cană cu vin, au depănat amintiri din anii de liceu.

cronică literară Trăirea liniştită a neliniştii (prof. Gh. A. M. Ciobanu)

„Lirica muşatină duce mai departe tradiţionala ei înărcătură de interogaţii poetizate, generate de existenţa umană şi de existenţialismul viziunii cotidiene al fiinţării. Asistăm la un „non-stop” poetic, deschizător de originalitate spontană şi sensibilitate, de arhitecturi versificante şi adîncimi, toate făcînd, dintr-un Roman „Muşat”, un Roman „rimat”, o insulă a meditaţiilor, aflată într-un ocean al tehnofililor.În librăriile de lîngă noi, un alt „lîngă noi”, versificat, aparţinînd profesoarei de literatură Cecilia Bănică Pal, semnat cu realismul timpurilor noastre – „Nelinişti fireşti” – grafiat contemporanic prin arta „penelului” lui Haidu şi toate întruchipate tipografic de către tînăra şi mult afirmata Editură locală, „Muşatinia”. O suită de altitudini, pornite de la un gînd al autoarei şi devenite arcade ale înălţimilor artistice. Să adăugăm şi „faţa nevăzută” a evenimentului spiritual, faptul că autoarea „Neliniştilor” e, alături de Emilia Ţuţuianu şi Felicia Dumbravă, în coordonarea, aureolată de reuşite, a Editurii de mai sus. O Editură care îşi merită, ca o denumire secundă, chiar titlul acestei tipărituri, din „neliniştea firească” a căreia s-au zămislit, într- un timp foarte scurt, atîtea apariţii alese.

Şi dacă ilustrarea plastică a volumului redă, prin autorul ei, Haidu, nepotolita fiinţare a existenţei, întruchipată în primul termen al titlului, în schimb, cea de a doua parte a acestuia – firescul – e redat şi complex, dar şi în extaz, prin pastelajul semnat de Sabin Pal. Toate acestea, şi liric şi plastic, ca şi prin alcătuirea de arcadă a conţinutului literar, întregul fiind desfăşurat între o prefaţă – semnată de Academician profesor universitar doctor Tudor Ghideanu – şi o postfaţă, conferă volumului atributele unei realizări editoriale deosebite, apartenentă unui fericit „non-multum sed multa”.

Poezia autoarei noastre e, în acelaşi timp, şi o „Poetică” a secolului, în care, nu de mult, am păşit- o „Ars vivendi” într-o lume în care pluralul calitativ se singularizează tot mai mult.

„Continentele” de stil şi de viziune ale trăirilor lirice de odinioară se pulverizează acum, prin creaţia multora, ca şi prin aceea a lui Pal, în arhipeleaguri solitare, în insule euthanasiene, de o necesară şi o impresionantă prezenţă robinsonică. Autoarea, după o îndelungată şi discretă observare, fără a- şi părăsi permanentul ei zîmbet „matern”, apelează la un criticism de esenţă, totul fiind, pînă la urmă, o sinceră şi omenească împletire de estetic cu etic. E mai mult o constatare decît o condamnare, un „nu te supăra”, dar, mi se pare că „nu prea bine”. O alternare subtilă de „mamă – mamă” şi „mamă – cetăţeancă”, ce ne aminteşte, pe plan muzical, de acel pasaj dual, raportat la o altă ipostază feminină şi aparţinînd uverturii „Coriolan” de Beethoven.

Poeta se îndepărtează cu greu de candoarea acelui imponderabil „ieri”, înţelege, realist, disonanţele unui „azi” şi are o mare încredere într- un „mîine” pe care îl amînă mereu. De altfel, aceasta este şi filosofía ei asupra existării, dizolvînd cele trei dimensiuni ale lui „a fi”, într-o stare monovalentă, acea a lui „este”. La fel preferă a considera, ca pe un tot apropiat, alăturarea dintre „aici” şi „dincolo”, sau „acum” şi „după”. E o existenţă intimă, negeometrizată, asemănătoare cu „ograda”, plină de verdeaţă şi cu poarta doar trasă, într-o parte a căreia se odihneşte, între copaci, căsuţa tăcută a unor foşti bunici, care, în toată viaţa lor, au îndrăgit cumpătarea şi pe oameni. Oameni care, mai presus de orice, trebuie să trăiască, alături de toţi ceilalţi, frumos şi firesc.”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s