Cartea nerostirii, de Maria Rugină

MAria RUginaTRİEF MAJOR

În raft, mă simt substanţă rară,
Atinsă tainic de tipar,
FORMA unei İdei eterne,
Pe care sensuri noi răsar.

Ca orice Carte, mă deschid
Ȋn ritmul dat de autor,
Dar viaţă si durată-mi dă
Doar FORŢA ta de Cititor.

Simţind căldura minţii tale,
Tresar în mine muguri-astre,
Ce sorb lumină absolută
Din FLACĂRA voinţei noastre.

SİNGURİ?

Dac-acceptăm ipoteza
C-am fi o simplă cultură,
Destinată să hrănească
Pe Cel care se ȋndură
Să ne-arunce ȋn ţărână,
Cu programul ȋnsuşit,
Recoltând produsul suflet
Când e vremea de cosit ;

Că acestuia ȋi pasă
Prea puţin ce credem noi –
Nişte ierburi sau gângănii
Lăsătoare de gunoi
Pe obrazul oarbei Terre
Ȋnchingate ȋn porunci,
Că nu-ţi mai rămâne loc
Spre ce vrei să te arunci;

Că suntem supravegheaţi
Şi mânaţi să ne strivim,
Când C.S-ul alterat
E respins de heruvim;
Că o turmă-seminţie
Selectată-n mii de ani
Ne-nvrăjbeşte şi ne pradă,
Transformându-ne-n duşmani;

Că sfârşitul ni-l decide
Supraputerea ne-nvinsă,
Printr-un cataclism atomic,

Denumit Apocalipsă ;
Şi că Planeta Albastră –
Aşa cum a fost şi Marte –
Se va ȋnroşi, trecând
De la viaţă către moarte,

Dacă toate – acestea sunt –
Având forţă de destin –
Ne rămâne-un singur lucru:
DİSPERAŢİ SĂ NE İUBİM, SİNGURİ!
DAC-AM AVEA

Viaţa-i ardere banală,
Degajând o energie,
Captată avid de Lună,
Din fluxul de apă vie.

Trupul, căzut ȋn reflux,
Mai mocneşte relaxat,
İar când Soarele ȋl cheamă,
Revine la aparat.

Setea astrului nocturn,
Ȋn elanul său empatic,
Poate capta, temporar,
Şi trupul unui lunatec.

Când combustia-ncetează,
Consumând tot ce-ai avut,
Zgura ta, fără suflare,
Se ȋntoarce brusc ȋn lut.

Cum a-nceput circuitul
Pe zona delimitată,
Când şi dacă va-nceta
Nu putem şti deocamdată.

Unde pleacă fructul vieţii
Din depozitul lunar,
Se ȋntoarce sau transcende
Spaţiul interplanetar;

Mişcă, află, luminează,
Hrăneşte pe cineva
Sau se zbate să revină
Mai pur pe Planeta sa?

Câte mituri milenare
Se ȋntrec să dea răspuns,
Forţând mintea omenească
Să foreze ȋn ascuns !

DAC-AM AVEA FİECARE
CAPTATOR DE ENERGİE,
NE-AM ALİMENTA PERPETUU
PİROSTAREA, sine die.

Nu ne-am disipa nătângi
Ȋn neant, ȋn neştiut,
Ȋntrebându-ne ȋn van
Cum s-o luăm de la-nceput (?)!

CERE Şİ Ţİ SE VA DA !

Existenţa noastră-i mijloc,
N-avem cui ne revolta;
Suntem frunzele căzute
De pe ramul Cuiva.

Dăm contur, prin degradare,
Solului indiferent
İnventându-ne, naivi,
Un statut de permanent.

Lăsăm mintea lâncezândă
Să dospească-n legea ei,
Sufletul ni-l condamnăm
Să ne-anime ȋn wu-wei.

Suportăm cu stoicism
Stigmatul de vinovaţi,
Savurându-ne pedeapsa
De-a urma pe cei plecaţi.

Ne-nălţăm prin plecăciune,
Fără a ne-ncumeta
Ca ȋn sfânta rugăciune
Să cerem şi altceva.

Umilim Divinitatea
Cerând milă şi-ndurare,
Făr-a ȋncerca măcar
O concesie mai mare.

Poate Domnul e dispus
Să renunţe la blestem
Şi, prin mare mila sa,
SĂ NE DEA CE NU PUTEM !

ȊNTOARCERE

Spaţiul şi Lumina,
Timpul şi Visarea
Se topesc în tine,
Definindu-ţi starea.

Când te pierzi în ele
Şi vrei să te-aduni,
Cheamă-ţi tahionii
Pe dimensiuni:

Umple întâi golul
Care ţi-a rămas
Cu puncte de sprijin
Şi fă primul pas,

Aprinzând İdeea
Pe irisul stins
Şi citind la fulger
Al Firii cuprins,

İa din veşnicie
Clipa de sublim,
Fă-ţi din ea icoană,
Uită ce nu ştim,

Atinge în vis
O singură bilă
Şi scrie cu sânge
Suprema ta filă.

Recompus din GOL,
FULGER, CLİPĂ VİE,
VİSUL TĂU DE OM
MEREU reînvie!

DE VEİ…

De vei striga la poarta mea,
Drumeţ rătăcitor prin stele,
Îţi voi întinde cupa vieţii,
Cu toate visurile mele.

De vei suna din nou la uşă,
Precipitat şi apăsat,
Îţi voi deschide, în sfârşit,
Ca să-nţelegi că m-am schimbat.

De vei aduce în prezent
Timpul chemat de-atâtea ori,
Vei dobândi statut de MEMBRU
În CLUBUL DE NEMURİTORİ!

FĂRĂ S U S P İ N ?

Starea noastră naturală
Este somnul ne-ntrerupt.
Veghea reprezintă visul –
Tot ce-ai vrut şi n-ai putut:

Ai vrut Planeta Albastră
Alternativă la rai,
Plânsul Terrei te convinge
Că mai bine nu plecai.

Ai vrut om cu om aproape,
Viaţă hrănită cu har
Şi te-ai pomenit urlând,
Într-o lume de coşmar.

Ai vrut stare de İubire –
Culminaţie vitală –
Dezlegând doar primul nod
Din fiinţarea totală,

Nodul facerii de sine
Şi-al ieşirii din destin
Ţi-au rămas exterioare
Suspendate în amin.

Tot ce-ai dovedit visând
Sunt numai aburi diformi…
Aşa că nu te trezi:
TU NU POŢİ DECÎT SĂ DORMI!

Dacă-ncerci să te deştepţi,
Pierzi încrederea în tine
Şi-ai putea să-nnebuneşti
În VACARMUL DE SUSPİNE!

PER ASPERA AD ASTRA
(Numai prin încercări ajungi la stele)

Două buze de lumină
S-au lipit de geamul meu
Şi-au depus pe sticla udă
Un sărut de curcubeu.

Două buze de lumină
Mi-au şoptit să nu am teamă,
Pentru că ce n-am ştiut
Mă aşteaptă şi mă cheamă.

Două buze de lumină
Ce te-mbie să aspiri,
Cântă-n gama nerăbdării
Oda marilor trăiri.

Mi-am dorit s-ating Lumina
Şi-am chemat-o de trei ori.
Atunci buzele-au vorbit:
DOAR URCÂND POŢİ SĂ COBORİ!

CE CAUT?

În apa sufletului tău,
Încerc botezul minţii mele,
Ca Taină Sfântă a Durerii
În lunga noapte fără stele …

Răstorn clepsidra nerăbdării
În vastul timpului real
Şi scotocesc hermeneutic
În plumbul nesupus de val.

CE CAUT ştiu că-i ne-nceput:
Este FĂRÂMA MEA DE CER,
Pe care nu vreau s-o obţin,
Ci, pur şi simplu, s-o ofer!

LUMINĂ DE MĂTASE

Din când în când, mi-e dor de tine
Şi-atunci privesc ce-ai privit tu,
Iar din atomi de alb şi bine
Absorb cuante-n DA şi NU…

În dimineţile-alintate,
Mi-e dor de tot ce n-ai făcut
Şi torn în forme rechemate
Gândul comun neîncăput.

În toate clipele rămase
Mă-nchid în templul ars de dor
Şi-aprind lumina de mătase
Pe timpul fără de sonor…
Mi-e tare dor!

TİMPUL FANTOMELOR

Lovindu-se una de alta,
Clipele noastre se sting alergând
Şi toarnă-n clepsidra uitării
Cenuşa de aur a primului gând.

Şi scutur clepsidra sperând
Ca una din ele, răpusă de dor,
Să zboare, ca Pasărea Phoenix,
Pe rănile mele, când cer ajutor.

Dar golul clepsidrei, amăgitor –
Fata Morgana, surâs în pustiu –
Închide absent, în albul tăcerii,
Speranţa – fantomă a TİMPULUI VİU…

PERECHE DİN PERECHE

Nimic în viaţa noastră
Nu trebuie-amânat.
Dacă te simţi femeie,
Respiră prin BĂRBAT.

İar dacă eşti bărbat,
Destinu-ţi se încheie
Pe tâmpla unui vis
Numit în cer FEMEİE.

Oricât ar fi de sus,
Nu este prea departe,
Când ştii că te aşteaptă
Popasul numit Moarte…

Închină-te în taină,
Sfidează calendare
Şi-aruncă-te în gol
Convins că n-ai scăpare!

Complet ca UNIVERSUL
Şi devenind ca FİREA,
Supune-te dual,
Neîncetând iubirea!

CUPRİNS DE NECUPRİNS

Levantul – noul Turn Babel,
Un mozaic de efemer,
Simbol al gândului rebel –
Îşi cere dreptul la … Homer.

Simţindu-se goliţi de sine
Fără Edenul relaxat,
Cei tari, voind să se închine,
Spre Marea Mare au plecat.

Urmând a Soarelui orbită,
Atraşi de-un vis rătăcitor,
Au durat LEGE împlinită
Preschimbând paloşu-n fior.

Unite în elan fecund,
Două milenii îmbinate
Prin crezul unic, se pătrund,
Născând, din mistice palate,

Arhitectură de lumină –
Bazarul unui ev aprins –
În care Turnul se înclină,
Surpându-se în NECUPRİNS.

DESTİNUL DESTİNULUİ

– Ce face un Creator
Dacă opera-i trădează
Aspiraţia supremă?
– Mai întâi, o retuşează.

– Şi dacă tot nu obţine
Rezultatul aşteptat?
– Înţelege că nu este
Suficient de inspirat.

– Abandonează subiectul,
Îl blestemă şi-l reprimă
Sau, scrutându-şi neputinţa,
Îşi recunoaşte vreo vină?

Poate opera-mplini
Ce nu are un părinte,
Se poate constitui
În talent, fior şi minte?

– Nu. Opera neinspirată,
Degradându-se treptat,
Înţelege c-a avut
Un destin nemeritat!

Resemnarea se transformă,
Cu timpul, în asumare,
Mutând aspiraţia
Într-o viaţă viitoare.

– Oare, printr-o concentrare
De-ncredere şi vital,
Opera poate atinge
Proiectul iniţial?

– Răspunsul meu este DA!
Cred că-n timpul care vine
OMUL VA Fİ TOT MAİ MULT
Şİ CREAŢİE DE SİNE!

ANTE Şİ POST FACTUM

La început, a fost NEFİREA,
Cea fără niciun atribut,
Negaţie primordială,
Din care toate s-au născut:

O NEBULOASĂ şi un SENS –
Prima pereche expulzată –
Pot fi părinţii naturali
Ai FOC-LUMINİİ. Ca durată,

Două viteze – sub şi supra –
MATERİE şi SPIRIT nasc
Un basm numit Realitate,
Produsul ultim, cel mai flasc,

În care fiecare are
Lege, parcurs şi-acoperire,
Toate tinzând spre protoplasmă –
Sfârşitul nesfârşit, ca FİRE!

NAŞTERE

Raiul este pântecele mamei,
Lichidul amiotic – râu vital,
Axul de siguranţă – Pomul Vieţii,
Forţa de expulzare – ideal.

Expansiunea minţii omeneşti
S-a-ncumetat să-înalţe aceste date
La scara Universului – tipar –
Pomul Cunoaşterii stocate

În Spiritul generator
De bile vii, informative,
Ce, disipate în neant,
Devin şi pot rămâne-active.

Metafora – scânteie de contact,
İzvor al mitului mereu –
Forând în minţile dispuse,
L-a desemnat pe Dumnezeu

Drept act şi început în toate,
Lege şi ultimă instanţă,
De viaţă spirit dătător,
CORDON SUPREM DE SIGURANŢĂ.

CUNOAŞTERE…FĂRĂ OBİECT

Între subiect şi obiect,
Stă percepţia de pază.
Ea îşi impune voinţa,
Când cei doi interferează.

De aceea, când privesc
N subiecţi aceeaşi…floare,
Înregistrăm N imagini,
Văzute de fiecare.

Etapa ulterioară
Poate fi abstractizarea,
Care adună şi scade
Ce este şi ce nu-i floarea:

Formă, plantă, vis, speranţă,
Sinele ieşit din sine
Sau substanţa din subiect
Strivită-ntre rău şi bine?

E momentul când obiectul,
Practic, a şi dispărut;
Atotstăpână, Sophia
Pe sine s-a întrecut,

Dând minţii noastre deschise
Cunoaştere indirect,
Transformând Lumea-n subiecţi,
Care caută…obiect!

Aceasta-i FİLOSOFİA
Care dă răspuns la toate,
Evitând doar amănuntul
Denumit Realitate.

ORİCE este-n orice clipă
ALTCEVA spre altceva.
Când defineşti DEVENİREA,
Începi a…filosofa.

İAR Şİ İAR

Omul are două vieţi –
Din lăuntru şi de-afară –
Prima ştie şi adună,
A doua dă şi separă.

Prima viaţă este sursă,
Proiect şi potenţial,
Oricând, posibilitate,
Datul tău primordial.

Este substanţă activă
În căutare de formă.
E principiu absolut,
İmbold, stavilă şi normă.

Atingând magia formei,
Află chip şi-asemănare,
Repetându-se pe sine,
Până la epuizare.

Exersând cu voluptate
İnstinctul generator,
Formele sintetizează
Experienţa tuturor.

Astfel creşte Universul,
Din primire şi cedare,
Întâlnindu-se cu sine
Prin ce-a pus în fiecare:

Sămânţa se vede-n floare,
Omul, în opera sa,
Aşteptarea, în speranţă,
Forma, – n sensul de a da.

Când materia-İdee,
A trecut total în formă,
Lasă în urma sa un gol
Cu atracţie enormă.

LEGEA LEGİLOR E GOLUL
ABSOLUT, REAL PRİMAR.
El ne-adună şi ne-mpinge,
După vrere, İAR şi İAR.

Atrase determinat,
Formele se bulucesc,
Se fac praf şi se aprind,
Într-un haos nebunesc.

Big – bang-ul, dublat de Crunch,
Naşte noua decantare,
İvind, din lumina lui,
Ordinea premergătoare.

Sâmburele energetic,
Miezul marelui pojar,
Activează, informând,
Substanţa noului İAR.

Punctul redevine SPAŢİU;
Necesitatea – ESENŢĂ;
Succesiunea – DURATĂ;
Existarea – EXİSTENŢĂ.

ORA EXACTĂ A UNİVERSULUİ

Viaţa-i o dimensiune
De sinteză progresivă.
Moartea este accident,
Nicidecum, alternativă.

Sensul vieţii e-nainte,
İar tendinţa, decantarea,
Combustibilul e fapta
Şi motorul, motivarea.

Viaţa este vid flămând,
O cascadă de genuni,
Care-şi satisface golul
Din patru dimensiuni:

İnstalându-se în SPAŢİU,
Fără saţ îşi face loc,
Străpungând Nemărginirea
Şi-al fruntariilor joc.

Într-un ritm fără popas,
Soarbe TİMPULUİ clipirea,
Visând ca un vrăjitor
Să trezească Nemurirea.

Neîndurătoarea sete
Caută mereu răspuns,
Storcând İNFORMAŢİA
Dintr-al Tainei nepătruns.

Dac-o raportăm la SPAŢİU,
TİMP şi İNFORMAŢİE,
Doar consumând ENERGİE
Viaţa dă mutaţie:

Pe abscisă se depune
Consistenţă şi durată,
Cunoaşterea şi puterea
Se-nalţă pe ordonată.

Calitatea intrinsecă,
Nivelul de dezvoltare,
Se măsoară ca distanţă
De la punctul de plecare.

În acest proces complex,
Ne-ntrerupt de fiinţare,
Se degajă o ESENŢĂ,
Ca supremă afirmare.

Ea este depozitată
În OAZE SPİRİTUALE,
Până când tot Nesfârşitul
Urmează această cale.

UNİVERSUL CA ESENŢĂ
E MOMENTUL CULMİNANT.
Urmat de opusul tău
De la polul celălalt.

Răsturnarea este LEGEA
NEVOİİ DE ABSOLUT.
Echilibrul trecător
Naşte NOUL ÎNCEPUT.

Forma ultimă ca standard –
VİAŢA SPİRİT fără nume –
Întoarce la İnfinit
Ceasul LUMİİ după LUME…
RETRACŢİUNE

Ludismul Tău spiritual
E ca un ceas deşteptător,
Care-mi modifică frecvenţa
După al sensului fior.

Tot ce alegi mă recompune
Din freamăt vag în note-ntregi
Şi-mi dă senzaţia de zbor
Spre lumea-n care poţi s-alegi.

M-abandonez caligrafiei
Şi-i sorb tandreţea din vital,
Fixându-mi ceasul să mă sune
La…ZERO-CONVENŢİONAL!

NEBİNE ÎN BİNE

Mă doare persoana a treia din lucruri,
Ca parte a lor nenăscută,
Exclusă şi-mpinsă la marginea Firii,
Când mintea în limbă se mută.

Mă doare persoana a treia din semeni,
Ca parte a lor increată,
Vibrând incomplet, doar la propria sete,
Cu teamă de-a fi laolaltă.

Mă doare persoana a treia din mine,
Indusă distant, dinafară…
Şi-oricât m-aş simţi picătură,
Rămâne-o nedreaptă şi rece ocară.

Şi chiar percepută ca stil,
Hrăneşte un gol fără sânge –
Baraj inutil, ridicat pe nisip,
În calea comorii umane de-a plânge!

CE SUNTEM ?

Cel mai vechi şi mai tenace
Este regnul mineral.
Conservarea lui se face
Prin trecerea în CRİSTAL.

Regnul vegetal preia,
Prelucrează şi aduce
Ritmul, sensul şi SĂMÂNŢA,
Pentru a se reproduce.

Orientarea prin İNSTİNCT
Conferă spaţiul vital
Cel mai apt, spre existenţă,
Stadiului de animal.

Păstrând informaţia
Treptelor anterioare,
SPİRİTUL uman accede
La potenţe creatoare.

Ce suntem, până la urmă:
PROİECT, FORMĂ, CUMULARE,
EVOLUŢİE SUBTİLĂ
Sau o simplă ÎNTÂMPLARE?

Cine deţine răspunsul
Şi pentru ce îl ascunde?
Parţial, este în noi,
Restul nu-l putem pătrunde!

Adăugăm, fără preget,
Nefastul previu din noi
Universului creat,
Pentru timpul de apoi…

Cât mai avem de forat
În străvagul anonim?
Foarte mult sau prea puţin –
Totu-i SĂ NU NE OPRİM!

CUM SFİDĂM POLARİZAREA?

Pentru-a se manifesta,
MATERİA POZİTİVĂ
Emană un flux magnetic,
Cu amprentă instinctivă

Şi absoarbe selectiv
Cuantele în alertă,
İntegrându-şi structural
Necesarul, din ofertă.

İmpactul informativ
Derutează, dar învaţă
Cum se poate abgarda,
Prin contact, o nouă viaţă.

MATERİA NEGATIVĂ
Se exprimă-n alt regim
De viteză şi esenţă,
Mai aproape de divin:

Astfel, GÂNDUL, ca ivire –
Fracţiune de secundă –
Se căzneşte îndelung
Dacă-ncearcă să pătrundă,

Pe cale obişnuită,
Într-o minte-alăturată,
Făra-a se comunica
İn integrum niciodată;

Dual, în geneza sa,
SENTİMENTUL se exprimă
Doar în latura voită
Şi cu tărie infimă,

Faţă de sfâșietoarea
Trăire interioară –
Singura dimensiune
Care-nvie şi omoară;

O altă realitate,
Plasată-n inconştient,
Din care putem reda
Ambalajul remanent,

Este VİSUL ancestral,
Salt suprem, fără hotar,
Ce unifică trăirea
İncomplet şi temporar.

Contând pe subconştient,
Extremele îşi fac jocul
Şi tind cu încrâncenare
Să decidă ele total.

Pare logică ruptura,
Dând Morţii valori perene,
DACĂ NU GĂSİM FORMULA
MATERİEİ OMOGENE!

SĂ FİE LUMİNĂ!

İNCERTİTUDİNEA şi VİSUL
Părinţii mei în negativ –
M-au zămislit în patul clipei
Şi m-au sortit să fiu MOTİV:

Motiv al florilor învinse
De gheaţa minţilor stătute,
În care vântul devenirii
A încetat să mai sărute;

Motiv al muzicii lovite
De apatia unui ton,
Din care a plecat plângând
Şi cel din urmă tahion;

Motiv al armoniei sacre,
Înceţoşate de furtună,
Pe-al cărei cer indiferent
Nici norii nu se mai adună.

Crezându-mă prea-mpovărat
De misiunea mea meree,
Mi-au dat mireasă pe măsură,
Numită-n lumea lor İDEE.

Ca MOTİVAŢİE şi SENS,
Formăm PERECHEA ZİDİTOARE,
Ce-ncoronează crucea lumii
Cu aurul prelins de Soare!

ÎNCEARCĂ!

Cel mai departe vezi pe întuneric,
Noaptea, când stelele se coc,
İar floarea-ncearcă să atingă
Buzele vieţii, afară din boboc.

Cel mai exact se află neprivind,
Cu ochiul minţii în surescitare,
Când sufletul preia total organul
Şi-i dă putere-atoatevăzătoare.

CU MİNE ZİLELE-Ţİ ADAOGİ

Ce faci tu când te trezeşti
Singur puşcă-n viaţa ta?
Cauţi forma neconformă,
Ce nu ţi se poate lua,

O aduci la numitorul
Absolutului de sine
Şi-o oferi, ca argument,
Vremii oarbe care vine.

Când te simţi împresurat
De indiferenţă crasă,
Îţi transformi gându-n cetate
Şi idealul, în casă.

Celui care te priveşte
Cu ceva îngăduinţă,
Îi laşi timp să îşi plătească
Neîncrederea-n căinţă.

Pentru cel care îţi iese
Cinstit în întâmpinare,
Ridici monumentul sacru,
Fiindu-i SOCLU şi ZARE.

ATİNGERE SUPREMĂ

Operaţia pe trup
M-a costat cel mai puţin.
Cea pe minte am plătit-o,
Obţinând acordul fin.

Ultima din intervenţii
Ştiu că mă va ruina,
Dar nu am decât o şansă:
Să aleg clinica ta.

Aştept doar o programare
Şi-mi doresc ca ea să fie
Numai la nevoia ta
Şi fără anestezie:

Vreau s-aud cum plânge-un suflet
Abolit de aşteptare,
Cum alină un chirurg
VİUL VİULUİ, când doare;

Vreau să pot atinge acul,
Pe care-l vei folosi,
Când vei injecta premorţii
Puterea de a muri;

Vreau ca-n marele suiş –
Clipa arderii sublime –
SĂ ATİNG SUFLETUL TĂU
CU CE AM MAİ SFÂNT ÎN MİNE!

VENİT-RĂMASUL

Fir de nisip descătuşat
De gravitaţia terrană
Se deplasează, în unghi drept,
Spre Marea Rugă suverană,

Pe-al cărei ţărm e aşteptat,
Spre a dura SENSUL-CASTEL,
În care să se-adăpostească
Chemarea Eİ doar pentru EL.

Gramatica İubirii are
Numai o formă de plural,
În care UNU îşi găseşte
VENİT-RĂMASUL İDEAL.

1 + 1 = 3 ?

Ţinând lumea-n echilibru,
TRİADİSMUL structural
Poate fi paleativ,
Niciodată, ideal.

Dacă UNU şi cu UNU
İnduce terţul în noi,
Rolul său e doar s-arate
Neputinţele lui doi.

Alcătuirea umană
E preponderent duală;
Prelungindu-se-n afară,
Poate fi diametrală.

Raza dublă-alăturată,
Acceptată ca decor,
Aduce numai răceala
Unghiului despărţitor!

Respectându-se pe sine,
Neumilindu-l pe doi
Şi apărându-l pe unu,
Terţul bun dă înapoi.

Până să-nţelegem buba
Dualului necesar,
Ne ridică inerţia
Monumentul funerar…

EXİŞTİ

Dacă aştepţi măcar ca ziua
Să te privească prin perdea,
Tot e mai mult decât durerea
De-a nu o mai putea vedea.

Dacă aştepţi, în cuib de lut,
Un firicel de iarbă-albastră,
El se va naşte, amintind
Toată neprihănirea noastră.

Şi dac-aştepţi CUVÂNTUL-GÂND,
Rostit sau scris, noapte şi zi,
E semnul sigur că exişti
Şi, negreşit, el va veni,
DACĂ AŞTEPŢİ!

VİSUL PURİTĂŢİİ

Ninge alb de Mărţişor,
Stingând aburul din glie
Cu a Cerului suflare
Rămasă în inerţie.

Soarele-ngheţat în neguri
S-a pitit după o stea,
Care l-a ademenit
În singurătatea sa…

Toată Bucuria zilei –
Poarta raiului deschis –
A rămas Roşul din noi,
Punte între VİU şi VİS.

Albul pur sărută Roşul,
Răsucindu-l în fior
Şi trasează înc-o brazdă
În ţărâna tuturor…

O PANĂ

O pană de Simurg,
Aflându-se pe sine
În viul primăverii,
În martie, revine
Să prelungească FİRUL
Din cingătoarea FİRİİ
Şi să-ţi sărute lutul,
Trezindu-ţi trandafirii…

SOL LUNAR

În nopţile de mai,
florile şi inimile aruncă
În pulberea Lunii
anii depuşi fără noimă
În albia vieţii,
curăţind gurile izvorului sfânt,
dătător de speranţă…

NECEDARE

İmplacabil şi pervers,
TİMPUL, ca dimensiune,
Te topeşte în nimic,
Uitând să te mai adune.

Te pândeşte zi şi noapte,
Lacom, verde, necuprins;
Te aniversează tandru,
Amintindu-ţi că te-a prins!

Te atinge calm pe umăr,
Când te vede în oglindă
Şi-ţi strecoară perla albă
În privirea aburindă.

İar când SPAŢİUL îţi şopteşte
Că el este infinit,
İnvers proporţional,
Timpul strigă: M-am sfârşit !

Dacă nu ţi-ai pierde firea,
Rămânând perplex şi mut,
İa-i cere, imperativ:
İa-o de la început!

BOLNAV DE … CELE CE SUNT

Te simt bolnav de NEOPRİRE,
De neputinţa de a găsi
Modelul nostru ideal,
Ca raţiune de a fi.

Nu de iubire eşti bolnav,
Ci de VİTEZĂ. Ai clacat
Prin depăşirea nepermisă
A Timpului în Spaţiul dat.

Nu de viteză eşti bolnav,
Ci de-NDRĂZNEALĂ. Ai sperat
Să-l întâlneşti pe Dumnezeu,
Ca vultur, devorând ficat.

Nu de-ndrăzneală eşti bolnav,
Ci de SİSİF. Sorbind înalt,
Ţi-ai luat în serios pedeapsa
Şi înălţarea te-a trădat.

Şi dacă eşti BOLNAV DE TİNE
Şi afirmarea-ţi dă fiori?!
Oricât ai fi de necomun,
Nu cred c-ar trebui să mori!

Toate aceste maladii
Sunt ale speciei umane.
Proporţia e diferită
Şi ea răspunde de şicane.

Şi-atunci, cine ne garantează
Că renunţarea la exces
Nu-nseamnă pierdere de sine
Şi-oprire jalnică din mers?

Tu eşti BOLNAV DE OM şi-atât.
Negăsind leacul pe Pământ,
Ţi-ai smuls proiectul din dosar,
Spre-a regândi cele ce sânt.

ASCULTĂ ESENŢA TA!

Geniul este prea puţinul
Ce l-am fi putut avea
Dacă nu mergeam orbeşte
După mintea altcuiva!

Fie că îi spunem şarpe,
Eva, diavol sau oricum,
Trebuie să recunoaştem
Ca am fost deviaţi din drum.

Nu ştiu cât ne-ar ajuta
Să găsim un vinovat.
Poate-ar fi mai cu folos
S-admitem c-am eşuat;

Să-ncercăm a fi ce suntem,
Construindu-ne din noi,
După proiectul posibil,
Dinainte de apoi.

MOARTEA NU TE MERITĂ!

A mai căzut un dac de pe Columnă (!),
Iar clopotul din inimă, zdrelit,
Alunecând pe Cumpăna Tăcerii,
Pe căpătâi de cărţi, a amuţit.

S-a stins ne-nvins un munte de simţire,
În ţara libertăţii cumpărate.
Relieful naţiei se surpă în deşert,
Când creierul-câmpie uită de dreptate!

Şi dacă pe pământ avem de toate,
De ce nu dăinuim mai demni aici?
Plecând ne-nduplecat, ne laşi dovada
Că moartea are printre noi complici!

Vinovat de İubire, tu poţi convinge Cerul:
Salută-i locatarii cu Lul triacut,
Rosteşte-ţi Ruga sfântă pentru părinţii trişti
Şi-ntoarce-te acasă, cu lauri şi sub scut!

RĂU DE MARE

Prin zaţul vieţii mă strecor,
Drapându-mi fruntea-n epitete,
Spre ţărmul dunelor de dor
Şi-al plânsului pe îndelete.

Sunt tristă azi, fiindcă-am pierdut,
Într-un bezmetic ochi de mare,
Inelul visului trezit
De-a pescăruşului chemare…

Un plus de viaţă-a palpitat
În pieptul lui şi-n mintea mea,
Dar marea s-a învolburat,
Stingând caimacul din cafea.

CRIMĂ FĂRĂ DE PEDEAPSĂ

Când se stinge-n cel mai drag
Licărirea de a fi,
Comitem crima perfectă:
Ca să poată el muri,

İeşim frânţi din încăpere,
Strângând neputinţa-n braţe,
Luându-i ultimul punct fix,
De care să se agaţe.

Dac-am rămâne cu el,
Prelungindu-i suferinţa,
Poate-am reuşi, prin noi,
Să-i reactivăm voinţa

De-a trăi pentru ceva
Care încă n-a fost spus
Şi, preluând asupra noastră
Misterul de nepătruns,

L-am convinge că trăirea
Pentru viaţă i-a fost dată
Ajutându-l, nu să plece,
Ci să fie înc-o dată!

Poate-ar trebui să fim
Mai vicleni în faţa morţii,
Renunţând la aliniere
Şi unindu-ne cu toţii.

Daca İubirea e lanţul
Care ne leagă de viu,
Cum să-l laşi pe condamnat
Să alunece-n pustiu,

Fără-a-i da ultima şansă
De-a primi din partea ta
Clipa ţinerii de mână
Care, poate, l-ar salva?!

Cine ne ia dreptul sacru
De-a lupta din răsputeri,
Pentru ca ziua de azi
Să nu se transforme-n ieri ?

Cred că-n Cartea Fiinţării
S-ar putea menţiona
Ca măcar această clipă
Să fie numai a ta!

Şi-aducând moartea-n derivă
Cu un argument firesc,
Să şi strigi, de la obraz:
AM MOTİVE SĂ TRĂİESC!

REABİLİTARE

De ce privesc setos bărbaţii
Numai la tinere femei
Şi nu pun niciun preţ erotic
Pe cele-ajunse-n vârsta trei?

E vorba doar de-arhitectură,
De-atracţia către frumos,
De focul coacerii în curs,
De mărul-rai ştiut gustos?

Sau poate din compasiunea
Transmisă de înaintaşi,
Convinşi fiind că pe o jună,
Dacă nu-ţi place, poţi s-o laşi?

Ei bine, nu. Bieţii de ei
Coboară în discriminare,
Datori-vânduţi, până la capăt,
Instinctului de conservare:

Răspunderea perpetuării
Le-a anulat simţul măsurii,
Centrându-le toţi neuronii
Pe legităţile naturii!

Aşa că babele iertate,
Ce cred că pot iubi mereu,
Ar face bine să constate
Că le-a rămas doar…Dumnezeu.

În bunătatea Sa, Prea-Înaltul
Elanul trupului le curmă,
Dându-le, generos, la toate
Înţelepciunea de pe urmă.

Ca bonus, dacă sunt cuminţi,
Şi nu se plâng de nedreptate,
Le mai strecoară, cu dispreţ,
Vreo câţiva ani longevitate
DAR

Cu ce nu prea sunt de-acord,
Fiind o inechitate,
Nevăzându-se pe sine,
Dânsul VREA, dar NU SOCOATE!

La ce serveşte frumosul
Dacă este trecător?
Stimulează apetenţa
Celor rămaşi la decor!

Dacă-l privim pe Villon
( Cu zăpezile topite ),
Nu cred să fi vrut vreo babă
Cu dânsul să se mărite.

Doar scăpând de DİCTATURA
TİMPULUI împieliţat,
OMUL VA CUNOAŞTE STAREA
DE FEMEİE şi BĂRBAT!

Nu discriminând pe babe
Ajungeţi la apogeu,
Ci DESCOPERİND İZVORUL
MULT RÂVNİTULUİ MEREU!

EFECT

İ-am auzit pe nepotenţi tăcând,
İ-am mirosit pe semidocţi scrâşnind,
İ-am pipăit pe talentaţi vibrând
Şi i-am văzut pe Zei îngenunchind.

Dacă mi-ar cere Dumnezeu să-i gust,
İ-aş frământa pe toţi într-un pocal
Şi, fără a numi licoarea must,
M-aş savura papilic, în final.

DİDASCALİE

MULT PREŢUİTE CİTİTOR,
Primeşte-această Carte-n dar,
Pune pe ea semnul URGENT
Şi n-o ascunde-ntr-un sertar.

Nu o citi pe întuneric
E pentru zorii care vin.
Orice Cuvânt trezit din ea
Te va feri cândva de chin.

Întreabă-te, din când în când,
Ce-ai vrea să fie NEROSTİREA:
Mărturisire, teamă, vis
Sau chiar Măria Sa GĂSİREA?

Afla-vei, când se va-ntâmpla,
Poteca trecerii prin mine
Şi, separându-te de lest,
Te vei descoperi ÎNSİNE.

Vei înţelege cât greşeşti
Făcând regula LOR a TA
Şi, străbătând, ca untdelemnul,
Deasupra te vei ridica.

Găseşte-ţi ORDİNEA DİN TİNE –
FORMULA UNU PERMANENT –
Închide Timpul în cuvinte,
HRĂNEŞTE-TE DOAR CU PREZENT!

ÎN LOGİCA FİRİİ

Sunt şi vorbe alunecoase
Pentru târgul de fiori,
Încărcate ochi cu sensuri,
Aşteptând cumpărători.

Preţul, afişat discret
Pe al gândului suport,
Se plăteşte-n viaţă pură,
Când constaţi că sensu-i mort.

Cine-şi populează visul
Cu zâne şi feţi-frumoşi
Se hrăneşte – precum Hogea –
Cu mirosul de…gogoşi.

Dar ca orice fenomen
Copleşit de dezvoltare,
Limbajul va face loc
Formei de comunicare

Vii, fără mijlocitori –
Printr-un simţ adăugat –
Generator de fiori
Şi de adevăr curat.

Atunci toată-nţelepciunea,
Poezia şi İubirea
Vor avea ca unitate
Dorinţa şi împlinirea

Şi astfel, Cuvântul Prim,
Din care purcede tot,
Descărcându-se în suflet,
Va deveni VREAU şi POT.
GRAMATICĂ TEMERARĂ

Istoria omenirii,
Începută c-un blestem,
Va triumfa doar sub scutul
CAUT ŞTİU şi NU MĂ TEM!

CUNOAŞTEREA şi İUBİREA
Sunt mărimi cumulative,
Rezervoarele trăirii,
Cele mai vechi substantive,

Două aripi avântate
Spre tăriile cereşti,
Predicate ce te-ajută
Să poţi şi să te-ntregeşti.

…- – -…

Cuprins

Trief major………………………………………5
Visul metaforei virgine………………………….6
Poezia – apa cunoaşterii…………………………7
Sunt ? …………………………………………..10
Azi-ul arzând…………………………………..11
Gol activ……………………………………….12
Destin………………………………………….13
Spre Lumea Lumilor Lumii…………………….14
Întregire…..……………………………………15
El şi ea, între Cuvânt şi tăcere………………….17
Supremul A Fİ…………………………………20
Revendicare……………………………………21
Capul face, capul trage ……………………….22
La limită……………………………………….23
Atlandidă, Atlandidă! …………………………27
Proporţionalitate inversă………………………29
Semnul…………………………………………30
În dilemă tomiană……………………………..31
Demnitatea Înălţării…………………………….34
Datul suprem…………………………………..35
Esenţă din esenţă………………………………36
Bate şi………………………………………….38
Zbor şi cer………………………………………39
Templu – Labirint – Cetate ………………….41
Pozna zeilor……………………………………43
Alternativă………………………………………45
Rugă vestalică…………………………………46
Cordul universal………………………………..47
Conectare………………………………………48
Cartea Cărţilor – Lumină………………………50
Demnitatea alegerii……………………………51
Tentaţia………………………………………..53
Viciul morţii……………………………………55
Operaţia reuşită, pacientul …………………….57
Ştim oare ce vrem? ……………………………58
Sensul …………………………………………60
Ai să dai samă, Doamnă! ……………………..61
Singuri…………………………………………63
Dac-am avea ………………………………….65
Cere şi ţi se va da! ….………………………….67
Întoarcere…….………………………………..69
De vei…………………………………………71
Fără suspin? ………………………………….72
Per aspera ad astra…………………………….74
Ce caut? ………………………………………75
Lumină de mătase………………………………76
Timpul fantomelor….………………………….77
Pereche din pereche…………………………..78
Cuprins de necuprins…………………………..79
Destinul destinului……………………………..80
Ante şi post factum……………………………..82
Naştere…………………………………………83
Cunoaştere…fără obiect……………………….84
İar şi iar…………………………………………86
Ora exactă a Universului………………………88
Retracţiune …………………………………….91
Nebine în sine………………………………….92
Ce suntem? …………………………………….93
Cum sfidăm polarizarea? ………………………95
Să fie Lumină! …………………………………97
Încearcă! ……………………………………….98
Cu mine, zilele-ţi adaogi………………………99
Atingere supremă…………………………….100
Venit-rămasul…………………………………101
1+1=3 ? ………………………………………102

Exişti.…………………………………………103
Visul purităţii ………………………………..104
O pană………………………………………..105
Sol lunar………………………………………106
Necedare……………………………………..107
Bolnav de cele ce sunt ………………………108
Ascultă esenţa ta……………………………..110
Moartea nu te merită! ………………………..111
Rău de mare………………………………….112
Crimă fără de pedeapsă………………………113
Reabilitare……………………………………115
Dar……….……………………………………117
Efect………………………………………….118
Didascalie…………………………………….119
În logica Firii…………………………………120
Gramatică temerară…………………………..122

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s