Trecut-au anii dar fără „Pisălog”, in memoriam Constantin Bârjoveanu

picture9-004„Aşa l-am cunoscut în ultimii săi ani, ca pe „Pisălogul” de la „Gazetă” şi mai puţin cu numele-i de Bârjoveanu.

Necunoscutul de pe stradă şi prea cunoscutul cel din toate punctele cardi­nale ale culturii romaşcane. Mai mult un „Polilog”, îmbrăcat în prietenoasa şi modesta-i înveşmîntare de „Pisălog”. De şapte ani, din nemiloasa ţărînă de care, simbolic parcă, s-a îndepărtat de ea pînă în penultima zi a vieţuirii sale, prin icarianul Deltaplan, „Pisălogul” e şi mai alături de noi, prin toate cele multe ce le-a zămislit; e „Pisălogul” nostru cel dintotdeauna.

„A trăit, a creat, a plecat”, lăsându- ne în urmă, în viaţă şi în suflet, „vieţuire de har”, „creaţie ca dar” şi „plecare cu dor”.

Sunt şapte ani, în care ar fi îmbrăcat în spectrul solar al culorilor, şapte lăcaşuri sfinte, ar fi întruchipat, editori­al, şapte albume de grafică şi tot atîtea culegeri de „Pisălogeli” şi ar fi atins, deltaplanic, cerul de nenumărate şapte ori! Dar destinul cosmic, ni 1-a lăsat numai prin creaţiile sale în sufletul nostru, toate sub întruchipări de biseri­ci, de pensulaţii şi de grăiri, abstracte, dar eterne. Muşatinul Bârjoveanu este Renascentistul urbei noastre muşatine. Deşi s-a contopit mereu cu cerul, a îndrăgit ţărîna aceasta dintre Moldova şi Şiret, a fost zămislit, cu sacralitate, din ea şi cu o aceeaşi sfinţenie s-a reîntors în tăcerea ei. O tăcere, care l-a întovărăşit an de an şi pe care s-a ferit s- o tulbure, zi de zi. Dacă în Metafizică se vorbeşte, de secole, despre o aşa numită „Muzică a sferelor”, prin Bârjoveanu – „Taciturnul” şi nu „ Pisălogul” – se poate trimite şi la o altfel de Muzicali­tate, una „ a Tăcerii”. Părea venit dintr- o cu totul altă lume, în care culorile nu se combină, vorbirea- e cu -har întot­deauna, iar figurile umane sunt, mai înainte de orice, umanizate. Şi ajuns, apoi, aici, între noi, a simţit zbuciumul, destul de amar, al lumii noastre şi atun­ci picioarele i-au mers numai pe vîrf, vorbirea i s-a deschis numai în sin­gurătate, iar ochii au privit doar ordinea şi cuminţenia din jur. Ca „Pisălog” a fost, poate, cu mult înainte, sau urma să fie, de acum încolo. Cu noi, doar un invizibil „Şoapte – log”.

. Acum, însă, o linişte absolută, de cîţiva ani încoace, ţărîna-i este mai ţărînă. Doar între noi a rămas pe mai departe şi, întotdeauna, se va tot spune: „ Dar unde e, al nostru «Pisălog»?” Tăcerea-i de-o viaţă, acum i-eternă… ” Gh. A. M. Ciobanu1

 

Anunțuri

Tag-uri:, , , , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s