MAria RUgină- Cartea nerostirii

 

 

 

 

TRİEF MAJOR

 

În raft, mă simt substanţă rară,

Atinsă tainic de tipar,

FORMA unei İdei eterne,

Pe care sensuri noi răsar.

 

Ca orice Carte, mă deschid

Ȋn ritmul dat de autor,

Dar viaţă si durată-mi dă

Doar FORŢA ta de Cititor.

 

Simţind căldura minţii tale,

Tresar în mine muguri-astre,

Ce sorb lumină absolută

Din FLACĂRA voinţei noastre.

 

 

 

 

 

 

 

SİNGURİ?

 

Dac-acceptăm ipoteza

C-am fi o simplă cultură,

Destinată să hrănească

Pe Cel care se ȋndură

Să ne-arunce ȋn ţărână,

Cu  programul ȋnsuşit,

Recoltând produsul suflet

Când e vremea de  cosit ;

 

Că acestuia ȋi pasă

Prea puţin ce credem noi –

Nişte ierburi sau gângănii

Lăsătoare de gunoi

Pe obrazul oarbei Terre

Ȋnchingate ȋn porunci,

Că nu-ţi mai rămâne loc

Spre ce vrei să te arunci;

 

Că suntem supravegheaţi

Şi mânaţi să ne strivim,

Când C.S-ul alterat

E respins de heruvim;

Că o turmă-seminţie

Selectată-n mii de ani

Ne-nvrăjbeşte şi ne pradă,

Transformându-ne-n duşmani;

 

Că sfârşitul ni-l decide

Supraputerea ne-nvinsă,

Printr-un cataclism atomic,

 

Denumit  Apocalipsă ;

Şi că Planeta Albastră –

Aşa cum a fost şi Marte –

Se va ȋnroşi, trecând

De la viaţă către moarte,

 

Dacă toate – acestea sunt –

Având forţă de destin –

Ne rămâne-un singur lucru:

DİSPERAŢİ SĂ NE İUBİM, SİNGURİ!

DAC-AM AVEA

 

Viaţa-i ardere banală,

Degajând o energie,

Captată avid de Lună,

Din fluxul de apă vie.

 

Trupul, căzut ȋn reflux,

Mai mocneşte relaxat,

İar când Soarele ȋl cheamă,

Revine la aparat.

 

Setea astrului nocturn,

Ȋn elanul său empatic,

Poate capta, temporar,

Şi trupul unui lunatec.

 

Când combustia-ncetează,

Consumând tot ce-ai avut,

Zgura ta, fără suflare,

Se ȋntoarce brusc ȋn lut.

 

Cum a-nceput circuitul

Pe zona delimitată,

Când şi dacă va-nceta

Nu putem şti deocamdată.

 

Unde pleacă fructul vieţii

Din depozitul lunar,

Se ȋntoarce sau transcende

Spaţiul interplanetar;

 

 

Mişcă, află, luminează,

Hrăneşte pe cineva

Sau se zbate să revină

Mai pur pe Planeta sa?

 

Câte mituri milenare

Se ȋntrec să dea răspuns,

Forţând mintea omenească

Să foreze ȋn ascuns !

 

DAC-AM AVEA FİECARE

CAPTATOR DE ENERGİE,

NE-AM ALİMENTA PERPETUU

PİROSTAREA, sine die.

 

Nu ne-am disipa nătângi

Ȋn neant, ȋn neştiut,

Ȋntrebându-ne ȋn van

Cum s-o luăm de la-nceput (?)!

 

 CERE Şİ Ţİ SE VA DA !

 

Existenţa noastră-i mijloc,

N-avem cui ne revolta;

Suntem frunzele căzute

De pe ramul Cuiva.

 

Dăm contur, prin degradare,

Solului indiferent

İnventându-ne, naivi,

Un statut de permanent.

 

Lăsăm mintea lâncezândă

Să dospească-n legea ei,

Sufletul ni-l condamnăm

Să ne-anime ȋn wu-wei.

 

Suportăm cu stoicism

Stigmatul de vinovaţi,

Savurându-ne pedeapsa

De-a urma pe cei plecaţi.

 

Ne-nălţăm prin plecăciune,

Fără a ne-ncumeta

Ca ȋn sfânta rugăciune

Să cerem şi altceva.

 

Umilim Divinitatea

Cerând milă şi-ndurare,

Făr-a ȋncerca măcar

O concesie mai mare.

 

 

Poate Domnul e dispus

Să renunţe la blestem

Şi, prin mare mila sa,

SĂ NE DEA CE NU PUTEM !

 

 

 

 

 

 ȊNTOARCERE

 

Spaţiul şi Lumina,

Timpul şi Visarea

Se topesc în tine,

Definindu-ţi starea.

 

Când te pierzi în ele

Şi vrei să te-aduni,

Cheamă-ţi tahionii

Pe dimensiuni:

 

Umple întâi golul

Care ţi-a rămas

Cu puncte de sprijin

Şi fă primul pas,

 

Aprinzând İdeea

Pe irisul stins

Şi citind la fulger

Al Firii cuprins,

 

İa din veşnicie

Clipa de sublim,

Fă-ţi din ea icoană,

Uită ce nu ştim,

 

Atinge în vis

O singură bilă

Şi scrie cu sânge

Suprema ta filă.

 

 

Recompus din GOL,

FULGER, CLİPĂ VİE,

VİSUL TĂU DE OM

MEREU reînvie!

 

 

 

 DE VEİ…

 

De vei striga la poarta mea,

Drumeţ rătăcitor prin stele,

Îţi voi întinde cupa vieţii,

Cu toate visurile mele.

 

De vei suna din nou la uşă,

Precipitat şi apăsat,

Îţi voi deschide, în sfârşit,

Ca să-nţelegi că m-am schimbat.

 

De vei aduce în prezent

Timpul chemat de-atâtea ori,

Vei dobândi statut de MEMBRU

În CLUBUL DE NEMURİTORİ!

 

 

 

 

 FĂRĂ  S U S P İ N ?

 

Starea noastră naturală

Este somnul ne-ntrerupt.

Veghea reprezintă visul –

Tot ce-ai vrut şi n-ai putut:

 

Ai vrut Planeta Albastră

Alternativă la rai,

Plânsul Terrei te convinge

Că mai bine nu plecai.

 

Ai vrut om cu om aproape,

Viaţă hrănită cu har

Şi te-ai pomenit urlând,

Într-o lume de coşmar.

 

Ai vrut stare de İubire –

Culminaţie vitală –

Dezlegând doar primul nod

Din fiinţarea totală,

 

Nodul facerii de sine

Şi-al ieşirii din destin

Ţi-au rămas exterioare

Suspendate în amin.

 

Tot ce-ai dovedit visând

Sunt numai aburi diformi…

Aşa că nu te trezi:

TU NU POŢİ DECÎT SĂ DORMI!

 

 

Dacă-ncerci să te deştepţi,

Pierzi încrederea în tine

Şi-ai putea să-nnebuneşti

În VACARMUL DE SUSPİNE!

 

 

 

 

 

PER ASPERA AD ASTRA

        (Numai prin încercări ajungi la stele)

 

Două buze de lumină

S-au lipit de geamul meu

Şi-au depus pe sticla udă

Un sărut de curcubeu.

 

Două buze de lumină

Mi-au şoptit să nu am teamă,

Pentru că ce n-am ştiut

Mă aşteaptă şi mă cheamă.

 

Două buze de lumină

Ce te-mbie să aspiri,

Cântă-n gama nerăbdării

Oda marilor trăiri.

 

Mi-am dorit s-ating Lumina

Şi-am chemat-o de trei ori.

Atunci buzele-au vorbit:

DOAR URCÂND POŢİ SĂ COBORİ!

 

 

 

 

 

 

 

 

CE CAUT?

 

În apa sufletului tău,

Încerc botezul minţii mele,

Ca Taină Sfântă a Durerii

În lunga noapte fără stele

 

Răstorn clepsidra nerăbdării

În vastul timpului real

Şi scotocesc hermeneutic

În plumbul nesupus de val.

 

CE CAUT ştiu că-i ne-nceput:

Este FĂRÂMA MEA DE CER,

Pe care nu vreau s-o obţin,

Ci, pur şi simplu, s-o ofer!

 

LUMINĂ DE MĂTASE

 

Din când în când, mi-e dor de tine

Şi-atunci privesc ce-ai privit tu,

Iar din atomi de alb şi bine

Absorb cuante-n DA şi NU…

 

În dimineţile-alintate,

Mi-e dor de tot ce n-ai făcut

Şi torn în forme rechemate

Gândul comun neîncăput.

 

În toate clipele rămase

Mă-nchid în templul ars de dor

Şi-aprind lumina de mătase

Pe timpul fără de sonor…

Mi-e tare dor!

 

 

 

 

 

 

TİMPUL FANTOMELOR

 

Lovindu-se una de alta,

Clipele noastre se sting alergând

Şi toarnă-n clepsidra uitării

Cenuşa de aur a primului gând.

 

Şi scutur clepsidra sperând

Ca una din ele, răpusă de dor,

Să zboare, ca Pasărea Phoenix,

Pe rănile mele, când cer ajutor.

 

 

Dar golul clepsidrei, amăgitor –

Fata Morgana, surâs în pustiu –

Închide absent, în albul tăcerii,

Speranţa – fantomă a TİMPULUI VİU…

 

 

 

 PERECHE DİN PERECHE

 

Nimic în viaţa noastră

Nu trebuie-amânat.

Dacă te simţi femeie,

Respiră prin BĂRBAT.

 

İar dacă eşti bărbat,

Destinu-ţi se încheie

Pe tâmpla unui vis

Numit în cer FEMEİE.

 

Oricât ar fi de sus,

Nu este prea departe,

Când ştii că te aşteaptă

Popasul numit Moarte…

 

Închină-te în taină,

Sfidează calendare

Şi-aruncă-te în gol

Convins că n-ai scăpare!

 

Complet ca UNIVERSUL

Şi devenind ca FİREA,

Supune-te dual,

Neîncetând iubirea!

 

 

 

 CUPRİNS DE NECUPRİNS

 

Levantul – noul Turn Babel,

Un mozaic de efemer,

Simbol al gândului rebel –

Îşi cere dreptul la … Homer.

 

Simţindu-se goliţi de sine

Fără Edenul relaxat,

Cei tari, voind să se închine,

Spre Marea Mare au plecat.

 

Urmând a Soarelui orbită,

Atraşi de-un vis rătăcitor,

Au durat LEGE împlinită

Preschimbând paloşu-n fior.

 

Unite în elan fecund,

Două milenii îmbinate

Prin crezul unic, se pătrund,

Născând, din mistice palate,

 

Arhitectură de lumină –

Bazarul unui ev aprins –

În care Turnul se înclină,

Surpându-se în NECUPRİNS.

 

 

 

 

 

 

DESTİNUL DESTİNULUİ

 

– Ce face un Creator

Dacă opera-i trădează

Aspiraţia supremă?

– Mai întâi, o retuşează.

 

– Şi dacă tot nu obţine

Rezultatul aşteptat?

– Înţelege că nu este

Suficient de inspirat.

 

– Abandonează subiectul,

Îl blestemă şi-l reprimă

Sau, scrutându-şi neputinţa,

Îşi recunoaşte vreo vină?

 

Poate opera-mplini

Ce nu are un părinte,

Se poate constitui

În talent, fior şi minte?

 

– Nu. Opera neinspirată,

Degradându-se treptat,

Înţelege c-a avut

Un destin nemeritat!

 

Resemnarea se transformă,

Cu timpul, în asumare,

Mutând aspiraţia

Într-o viaţă viitoare.

 

 

– Oare, printr-o concentrare

De-ncredere şi vital,

Opera poate atinge

Proiectul iniţial?

 

– Răspunsul meu este DA!

Cred că-n timpul care vine

OMUL VA Fİ TOT MAİ MULT

Şİ CREAŢİE DE SİNE!

 

ANTE Şİ POST FACTUM

 

La început, a fost NEFİREA,

Cea fără niciun atribut,

Negaţie primordială,

Din care toate s-au născut:

 

O NEBULOASĂ şi un SENS –

Prima pereche expulzată –

Pot fi părinţii naturali

Ai FOC-LUMINİİ. Ca durată,

 

Două viteze – sub şi supra –

MATERİE şi SPIRIT nasc

Un basm numit Realitate,

Produsul ultim, cel mai flasc,

 

În care fiecare are

Lege, parcurs şi-acoperire,

Toate tinzând spre protoplasmă –

Sfârşitul nesfârşit, ca FİRE!

 

NAŞTERE

 

Raiul este pântecele mamei,

Lichidul amiotic – râu vital,

Axul de siguranţă – Pomul Vieţii,

Forţa de expulzare – ideal.

 

Expansiunea minţii omeneşti

S-a-ncumetat să-înalţe aceste date

La scara Universului – tipar –

Pomul Cunoaşterii stocate

 

În Spiritul generator

De bile vii, informative,

Ce, disipate în neant,

Devin şi pot rămâne-active.

 

Metafora – scânteie de contact,

İzvor al mitului mereu –

Forând în minţile dispuse,

L-a desemnat pe Dumnezeu

 

Drept act şi început în toate,

Lege şi ultimă instanţă,

De viaţă spirit dătător,

CORDON SUPREM DE SIGURANŢĂ.

 

 CUNOAŞTERE…FĂRĂ OBİECT

 

Între subiect şi obiect,

Stă percepţia de pază.

Ea îşi impune voinţa,

Când cei doi interferează.

 

De aceea, când privesc

N subiecţi aceeaşi…floare,

Înregistrăm N imagini,

Văzute de fiecare.

 

Etapa ulterioară

Poate fi abstractizarea,

Care adună şi scade

Ce este şi ce nu-i floarea:

 

Formă, plantă, vis, speranţă,

Sinele ieşit din sine

Sau substanţa din subiect

Strivită-ntre rău şi bine?

 

E momentul când obiectul,

Practic, a şi dispărut;

Atotstăpână, Sophia

Pe sine s-a întrecut,

 

Dând minţii noastre deschise

Cunoaştere indirect,

Transformând Lumea-n subiecţi,

Care caută…obiect!

 

 

Aceasta-i FİLOSOFİA

Care dă răspuns la toate,

Evitând doar amănuntul

Denumit Realitate.

 

ORİCE este-n orice clipă

ALTCEVA spre altceva.

Când defineşti DEVENİREA,

Începi a…filosofa.

 

 

 

 

İAR Şİ İAR

 

Omul are două vieţi –

Din lăuntru şi de-afară –

Prima ştie şi adună,

A doua dă şi separă.

 

Prima viaţă este sursă,

Proiect şi potenţial,

Oricând, posibilitate,

Datul tău primordial.

 

Este substanţă activă

În căutare de formă.

E principiu absolut,

İmbold, stavilă şi normă.

 

Atingând magia formei,

Află chip şi-asemănare,

Repetându-se pe sine,

Până la epuizare.

 

Exersând cu voluptate

İnstinctul generator,

Formele sintetizează

Experienţa tuturor.

 

Astfel creşte Universul,

Din primire şi cedare,

Întâlnindu-se cu sine

Prin ce-a pus în fiecare:

 

 

Sămânţa se vede-n floare,

Omul, în opera sa,

Aşteptarea, în speranţă,

Forma, – n sensul de a da.

 

Când materia-İdee,

A trecut total în formă,

Lasă în urma sa un gol

Cu atracţie enormă.

 

LEGEA LEGİLOR E GOLUL

ABSOLUT, REAL PRİMAR.

El ne-adună şi ne-mpinge,

După vrere, İAR şi İAR.

 

Atrase determinat,

Formele se bulucesc,

Se fac praf şi se aprind,

Într-un haos nebunesc.

 

Big – bang-ul, dublat de Crunch,

Naşte noua decantare,

İvind, din lumina lui,

Ordinea premergătoare.

 

Sâmburele energetic,

Miezul marelui pojar,

Activează, informând,

Substanţa noului İAR.

 

Punctul redevine SPAŢİU;

Necesitatea – ESENŢĂ;

Succesiunea – DURATĂ;

Existarea – EXİSTENŢĂ.

 

 

 

 

 

ORA EXACTĂ A UNİVERSULUİ

 

Viaţa-i o dimensiune

De sinteză progresivă.

Moartea este accident,

Nicidecum, alternativă.

 

Sensul vieţii e-nainte,

İar tendinţa, decantarea,

Combustibilul e fapta

Şi motorul, motivarea.

 

Viaţa este vid flămând,

O cascadă de genuni,

Care-şi satisface golul

Din patru dimensiuni:

 

İnstalându-se în SPAŢİU,

Fără saţ îşi face loc,

Străpungând Nemărginirea

Şi-al fruntariilor joc.

 

Într-un ritm fără popas,

Soarbe TİMPULUİ clipirea,

Visând ca un vrăjitor

Să trezească Nemurirea.

 

Neîndurătoarea sete

Caută mereu răspuns,

Storcând İNFORMAŢİA

Dintr-al Tainei nepătruns.

 

 

Dac-o raportăm la SPAŢİU,

TİMP şi İNFORMAŢİE,

Doar consumând ENERGİE

Viaţa dă mutaţie:

 

Pe abscisă se depune

Consistenţă şi durată,

Cunoaşterea şi puterea

Se-nalţă pe ordonată.

 

Calitatea intrinsecă,

Nivelul de dezvoltare,

Se măsoară ca distanţă

De la punctul de plecare.

 

În acest proces complex,

Ne-ntrerupt de fiinţare,

Se degajă o ESENŢĂ,

Ca supremă afirmare.

 

Ea este depozitată

În OAZE SPİRİTUALE,

Până când tot Nesfârşitul

Urmează această cale.

 

UNİVERSUL CA ESENŢĂ

E MOMENTUL CULMİNANT.

Urmat de opusul tău

De la polul celălalt.

 

Răsturnarea este LEGEA

NEVOİİ DE ABSOLUT.

Echilibrul trecător

Naşte NOUL ÎNCEPUT.

 

 

Forma ultimă ca standard –

VİAŢA SPİRİT fără nume –

Întoarce la İnfinit

Ceasul LUMİİ după LUME…

RETRACŢİUNE

 

Ludismul Tău spiritual

E ca un ceas deşteptător,

Care-mi modifică frecvenţa

După al sensului fior.

 

Tot ce alegi mă recompune

Din freamăt vag în note-ntregi

Şi-mi dă senzaţia de zbor

Spre lumea-n care poţi s-alegi.

 

M-abandonez caligrafiei

Şi-i sorb tandreţea din vital,

Fixându-mi ceasul să mă sune

La…ZERO-CONVENŢİONAL!

 

 

 

 NEBİNE ÎN BİNE

 

 

Mă doare persoana a treia din lucruri,

Ca parte a lor nenăscută,

Exclusă şi-mpinsă la marginea Firii,

Când mintea în limbă se mută.

 

Mă doare persoana a treia din semeni,

Ca parte a lor increată,

Vibrând incomplet, doar la propria sete,

Cu teamă de-a fi laolaltă.

 

Mă doare persoana a treia din mine,

Indusă distant, dinafară…

Şi-oricât m-aş simţi picătură,

Rămâne-o nedreaptă şi rece ocară.

 

Şi chiar percepută ca stil,

Hrăneşte un gol fără sânge –

Baraj inutil, ridicat pe nisip,

În calea comorii umane de-a plânge!

 

 

 

CE SUNTEM ?

 

Cel mai vechi şi mai tenace

Este regnul mineral.

Conservarea lui se face

Prin trecerea în CRİSTAL.

 

Regnul vegetal preia,

Prelucrează şi aduce

Ritmul, sensul şi SĂMÂNŢA,

Pentru a se reproduce.

 

Orientarea prin İNSTİNCT

Conferă spaţiul vital

Cel mai apt, spre existenţă,

Stadiului de animal.

 

Păstrând informaţia

Treptelor anterioare,

SPİRİTUL uman accede

La potenţe creatoare.

 

Ce suntem, până la urmă:

PROİECT, FORMĂ, CUMULARE,

EVOLUŢİE SUBTİLĂ

Sau o simplă ÎNTÂMPLARE?

 

Cine deţine răspunsul

Şi pentru ce îl ascunde?

Parţial, este în noi,

Restul nu-l putem pătrunde!

 

 

Adăugăm, fără preget,

Nefastul previu din noi

Universului creat,

Pentru timpul de apoi…

 

Cât mai avem de forat

În străvagul anonim?

Foarte mult sau prea puţin –

Totu-i SĂ NU NE OPRİM!

 

 CUM SFİDĂM POLARİZAREA?

 

Pentru-a se manifesta,

MATERİA POZİTİVĂ

Emană un flux magnetic,

Cu amprentă instinctivă

 

Şi absoarbe selectiv

Cuantele în alertă,

İntegrându-şi structural

Necesarul, din ofertă.

 

İmpactul informativ

Derutează, dar învaţă

Cum se poate abgarda,

Prin contact, o nouă viaţă.

 

MATERİA NEGATIVĂ

Se exprimă-n alt regim

De viteză şi esenţă,

Mai aproape de divin:

 

Astfel, GÂNDUL, ca ivire –

Fracţiune de secundă –

Se căzneşte îndelung

Dacă-ncearcă să pătrundă,

 

Pe cale obişnuită,

Într-o minte-alăturată,

Făra-a se comunica

İn integrum niciodată;

 

 

Dual, în geneza sa,

SENTİMENTUL se exprimă

Doar în latura voită

Şi cu tărie infimă,

 

Faţă de sfâșietoarea

Trăire interioară –

Singura dimensiune

Care-nvie şi omoară;

 

O altă realitate,

Plasată-n inconştient,

Din care putem reda

Ambalajul remanent,

 

Este VİSUL ancestral,

Salt suprem, fără hotar,

Ce unifică trăirea

İncomplet şi temporar.

 

Contând pe subconştient,

Extremele îşi fac jocul

Şi tind cu încrâncenare

Să decidă ele total.

 

Pare logică ruptura,

Dând Morţii valori perene,

DACĂ NU GĂSİM FORMULA

MATERİEİ OMOGENE!

 

 

 

 

 SĂ FİE LUMİNĂ!

 

İNCERTİTUDİNEA şi VİSUL

Părinţii mei în negativ –

M-au zămislit în patul clipei

Şi m-au sortit să fiu MOTİV:

 

Motiv al florilor învinse

De gheaţa minţilor stătute,

În care vântul devenirii

A încetat să mai sărute;

 

Motiv al muzicii lovite

De apatia unui ton,

Din care a plecat plângând

Şi cel din urmă tahion;

 

Motiv al armoniei sacre,

Înceţoşate de furtună,

Pe-al cărei cer indiferent

Nici norii nu se mai adună.

 

Crezându-mă prea-mpovărat

De misiunea mea meree,

Mi-au dat mireasă pe măsură,

Numită-n lumea lor İDEE.

 

Ca MOTİVAŢİE şi SENS,

Formăm PERECHEA ZİDİTOARE,

Ce-ncoronează crucea lumii

Cu aurul prelins de Soare!

 

 

 

 

 

ÎNCEARCĂ!

 

Cel mai departe vezi pe întuneric,

Noaptea, când stelele se coc,

İar floarea-ncearcă să atingă

Buzele vieţii, afară din boboc.

 

Cel mai exact se află neprivind,

Cu ochiul minţii în surescitare,

Când sufletul preia total organul

Şi-i dă putere-atoatevăzătoare.

 

 

 

 

CU MİNE ZİLELE-Ţİ ADAOGİ

 

Ce faci tu când te trezeşti

Singur puşcă-n viaţa ta?

Cauţi forma neconformă,

Ce nu ţi se poate lua,

 

O aduci la numitorul

Absolutului de sine

Şi-o oferi, ca argument,

Vremii oarbe care vine.

 

Când te simţi împresurat

De indiferenţă crasă,

Îţi transformi gându-n cetate

Şi idealul, în casă.

 

Celui care te priveşte

Cu ceva îngăduinţă,

Îi laşi timp să îşi plătească

Neîncrederea-n căinţă.

 

Pentru cel care îţi iese

Cinstit în întâmpinare,

Ridici monumentul sacru,

Fiindu-i SOCLU şi ZARE.

 

 

ATİNGERE SUPREMĂ

 

Operaţia pe trup

M-a costat cel mai puţin.

Cea pe minte am plătit-o,

Obţinând acordul fin.

 

Ultima din intervenţii

Ştiu că mă va ruina,

Dar nu am decât o şansă:

Să aleg clinica ta.

 

Aştept doar o programare

Şi-mi doresc ca ea să fie

Numai la nevoia ta

Şi fără anestezie:

 

Vreau s-aud cum plânge-un suflet

Abolit de aşteptare,

Cum alină un chirurg

VİUL VİULUİ, când doare;

 

Vreau să pot atinge acul,

Pe care-l vei folosi,

Când vei injecta premorţii

Puterea de a muri;

 

Vreau ca-n marele suiş –

Clipa arderii sublime –

SĂ ATİNG SUFLETUL TĂU

CU CE AM MAİ SFÂNT ÎN MİNE!

 

 

 

 

 

VENİT-RĂMASUL

 

Fir de nisip descătuşat

De gravitaţia terrană

Se deplasează, în unghi drept,

Spre Marea Rugă suverană,

 

Pe-al cărei ţărm e aşteptat,

Spre a dura SENSUL-CASTEL,

În care să se-adăpostească

Chemarea Eİ doar pentru EL.

 

Gramatica İubirii are

Numai o formă de plural,

În care UNU îşi găseşte

VENİT-RĂMASUL İDEAL.

 

1 + 1 = 3 ?

 

Ţinând lumea-n echilibru,

TRİADİSMUL structural

Poate fi paleativ,

Niciodată, ideal.

 

Dacă UNU şi cu UNU

İnduce terţul în noi,

Rolul său e doar s-arate

Neputinţele lui doi.

 

Alcătuirea umană

E preponderent duală;

Prelungindu-se-n afară,

Poate fi diametrală.

 

Raza dublă-alăturată,

Acceptată ca decor,

Aduce numai răceala

Unghiului despărţitor!

 

Respectându-se pe sine,

Neumilindu-l pe doi

Şi apărându-l pe unu,

Terţul bun dă înapoi.

 

Până să-nţelegem buba

Dualului necesar,

Ne ridică inerţia

Monumentul funerar…

 

 

 

 

 

EXİŞTİ

 

Dacă aştepţi măcar ca ziua

Să te privească prin perdea,

Tot e mai mult decât durerea

De-a nu o mai putea vedea.

 

Dacă aştepţi, în cuib de lut,

Un firicel de iarbă-albastră,

El se va naşte, amintind

Toată neprihănirea noastră.

 

Şi dac-aştepţi CUVÂNTUL-GÂND,

Rostit sau scris, noapte şi zi,

E semnul sigur că exişti

Şi, negreşit, el va veni,

DACĂ AŞTEPŢİ!

 

 

 

 

 

VİSUL PURİTĂŢİİ

 

Ninge alb de Mărţişor,

Stingând aburul din glie

Cu a Cerului suflare

Rămasă în inerţie.

 

Soarele-ngheţat în neguri

S-a pitit după o stea,

Care l-a ademenit

În singurătatea sa…

 

Toată Bucuria zilei –

Poarta raiului deschis –

A rămas Roşul din noi,

Punte între VİU şi VİS.

 

Albul pur sărută Roşul,

Răsucindu-l în fior

Şi trasează înc-o brazdă

În ţărâna tuturor…

 

 

 

 

 O PANĂ

 

O pană de Simurg,

Aflându-se pe sine

În viul primăverii,

În martie, revine

Să prelungească FİRUL

Din cingătoarea FİRİİ

Şi să-ţi sărute lutul,

Trezindu-ţi trandafirii…

 

 

 

SOL LUNAR

 

În nopţile de mai,

florile şi inimile aruncă

În pulberea Lunii

anii depuşi fără noimă

În albia vieţii,

curăţind gurile izvorului sfânt,

dătător de speranţă…

 

 NECEDARE

 

 

İmplacabil şi pervers,

TİMPUL, ca dimensiune,

Te topeşte în nimic,

Uitând să te mai adune.

 

Te pândeşte zi şi noapte,

Lacom, verde, necuprins;

Te aniversează tandru,

Amintindu-ţi că te-a prins!

 

Te atinge calm pe umăr,

Când te vede în oglindă

Şi-ţi strecoară perla albă

În privirea aburindă.

 

İar când SPAŢİUL îţi şopteşte

Că el este infinit,

İnvers proporţional,

Timpul strigă: M-am sfârşit !

 

Dacă nu ţi-ai pierde firea,

Rămânând perplex şi mut,

İa-i cere, imperativ:

İa-o de la început!

 

 

 BOLNAV DE … CELE CE SUNT

 

Te simt bolnav de NEOPRİRE,

De neputinţa de a găsi

Modelul nostru ideal,

Ca raţiune de a fi.

 

Nu de iubire eşti bolnav,

Ci de VİTEZĂ. Ai clacat

Prin depăşirea nepermisă

A Timpului în Spaţiul dat.

 

Nu de viteză eşti bolnav,

Ci de-NDRĂZNEALĂ. Ai sperat

Să-l întâlneşti pe Dumnezeu,

Ca vultur, devorând ficat.

 

Nu de-ndrăzneală eşti bolnav,

Ci de SİSİF. Sorbind înalt,

Ţi-ai luat în serios pedeapsa

Şi înălţarea te-a trădat.

 

Şi dacă eşti BOLNAV DE TİNE

Şi afirmarea-ţi dă fiori?!

Oricât ai fi de necomun,

Nu cred c-ar trebui să mori!

 

Toate aceste maladii

Sunt ale speciei umane.

Proporţia e diferită

Şi ea răspunde de şicane.

 

 

 

Şi-atunci, cine ne garantează

Că renunţarea la exces

Nu-nseamnă pierdere de sine

Şi-oprire jalnică din mers?

 

Tu eşti BOLNAV DE OM şi-atât.

Negăsind leacul pe Pământ,

Ţi-ai smuls proiectul din dosar,

Spre-a regândi cele ce sânt.

 

 ASCULTĂ ESENŢA TA!

 

Geniul este prea puţinul

Ce l-am fi putut avea

Dacă nu mergeam orbeşte

După mintea altcuiva!

 

Fie că îi spunem şarpe,

Eva, diavol sau oricum,

Trebuie să recunoaştem

Ca am fost deviaţi din drum.

 

Nu ştiu cât ne-ar ajuta

Să găsim un vinovat.

Poate-ar fi mai cu folos

S-admitem c-am eşuat;

 

Să-ncercăm a fi ce suntem,

Construindu-ne din noi,

După proiectul posibil,

Dinainte de apoi.

 

 

 

 

 MOARTEA NU TE MERITĂ!

 

A mai căzut un dac de pe Columnă (!),

Iar clopotul din inimă, zdrelit,

Alunecând pe Cumpăna Tăcerii,

Pe căpătâi de cărţi, a amuţit.

 

S-a stins ne-nvins un munte de simţire,

În ţara libertăţii cumpărate.

Relieful naţiei se surpă în deşert,

Când creierul-câmpie uită de dreptate!

 

Şi dacă pe pământ avem de toate,

De ce nu dăinuim mai demni aici?

Plecând ne-nduplecat, ne laşi dovada

Că moartea are printre noi complici!

 

Vinovat de İubire, tu poţi convinge Cerul:

Salută-i locatarii cu Lul triacut,

Rosteşte-ţi Ruga sfântă pentru părinţii trişti

Şi-ntoarce-te acasă, cu lauri şi sub scut!

 

 

 

 RĂU DE MARE

 

Prin zaţul vieţii mă strecor,

Drapându-mi fruntea-n epitete,

Spre ţărmul dunelor de dor

Şi-al plânsului pe îndelete.

 

Sunt tristă azi, fiindcă-am pierdut,

Într-un bezmetic ochi de mare,

Inelul visului trezit

De-a pescăruşului chemare…

 

Un plus de viaţă-a palpitat

În pieptul lui şi-n mintea mea,

Dar marea s-a învolburat,

Stingând caimacul din cafea.

 

 

 

 

 

 CRIMĂ FĂRĂ DE PEDEAPSĂ

 

Când se stinge-n cel mai drag

Licărirea de a fi,

Comitem crima perfectă:

Ca să poată el muri,

 

İeşim frânţi din încăpere,

Strângând neputinţa-n braţe,

Luându-i ultimul punct fix,

De care să se agaţe.

 

Dac-am rămâne cu el,

Prelungindu-i suferinţa,

Poate-am reuşi, prin noi,

Să-i reactivăm voinţa

 

De-a trăi pentru ceva

Care încă n-a fost spus

Şi, preluând asupra noastră

Misterul de nepătruns,

 

L-am convinge că trăirea

Pentru viaţă i-a fost dată

Ajutându-l, nu să plece,

Ci să fie înc-o dată!

 

Poate-ar trebui să fim

Mai vicleni în faţa morţii,

Renunţând la aliniere

Şi unindu-ne cu toţii.

 

 

Daca İubirea e lanţul

Care ne leagă de viu,

Cum să-l laşi pe condamnat

Să alunece-n pustiu,

 

Fără-a-i da ultima şansă

De-a primi din partea ta

Clipa ţinerii de mână

Care, poate, l-ar salva?!

 

Cine ne ia dreptul sacru

De-a lupta din răsputeri,

Pentru ca ziua de azi

Să nu se transforme-n ieri ?

 

Cred că-n Cartea Fiinţării

S-ar putea menţiona

Ca măcar această clipă

Să fie numai a ta!

 

Şi-aducând moartea-n derivă

Cu un argument firesc,

Să şi strigi, de la obraz:

AM MOTİVE SĂ TRĂİESC!

 

 

 REABİLİTARE

 

De ce privesc setos bărbaţii

Numai la tinere femei

Şi nu pun niciun preţ erotic

Pe cele-ajunse-n vârsta trei?

 

E vorba doar de-arhitectură,

De-atracţia către frumos,

De focul coacerii în curs,

De mărul-rai ştiut gustos?

 

Sau poate din compasiunea

Transmisă de înaintaşi,

Convinşi fiind că pe o jună,

Dacă nu-ţi place, poţi s-o laşi?

 

Ei bine, nu. Bieţii de ei

Coboară în discriminare,

Datori-vânduţi, până la capăt,

Instinctului de conservare:

 

Răspunderea perpetuării

Le-a anulat simţul măsurii,

Centrându-le toţi neuronii

Pe legităţile naturii!

 

Aşa că babele iertate,

Ce cred că pot iubi mereu,

Ar face bine să constate

Că le-a rămas doar…Dumnezeu.

 

 

În bunătatea Sa, Prea-Înaltul

Elanul trupului le curmă,

Dându-le, generos, la toate

Înţelepciunea de pe urmă.

 

Ca bonus, dacă sunt cuminţi,

Şi nu se plâng de nedreptate,

Le mai strecoară, cu dispreţ,

Vreo câţiva ani longevitate

DAR

 

Cu ce nu prea sunt de-acord,

Fiind o inechitate,

Nevăzându-se pe sine,

Dânsul VREA, dar NU SOCOATE!

 

La ce serveşte frumosul

Dacă este trecător?

Stimulează apetenţa

Celor rămaşi la decor!

 

Dacă-l privim pe Villon

( Cu zăpezile topite ),

Nu cred să fi vrut vreo babă

Cu dânsul să se mărite.

 

Doar scăpând de DİCTATURA

TİMPULUI împieliţat,

OMUL VA CUNOAŞTE STAREA

DE FEMEİE şi BĂRBAT!

 

Nu discriminând pe babe

Ajungeţi la apogeu,

Ci DESCOPERİND İZVORUL

MULT RÂVNİTULUİ MEREU!

 

 EFECT

 

İ-am auzit pe nepotenţi tăcând,

İ-am mirosit pe semidocţi scrâşnind,

İ-am pipăit pe talentaţi vibrând

Şi i-am văzut pe Zei îngenunchind.

 

Dacă mi-ar cere Dumnezeu să-i gust,

İ-aş frământa pe toţi într-un pocal

Şi, fără a numi licoarea must,

M-aş savura papilic, în final.

 

 

 

 DİDASCALİE

 

MULT PREŢUİTE CİTİTOR,

Primeşte-această Carte-n dar,

Pune pe ea semnul URGENT

Şi n-o ascunde-ntr-un sertar.

 

Nu o citi pe întuneric

E pentru zorii care vin.

Orice Cuvânt trezit din ea

Te va feri cândva de chin.

 

Întreabă-te, din când în când,

Ce-ai vrea să fie NEROSTİREA:

Mărturisire, teamă, vis

Sau chiar Măria Sa GĂSİREA?

 

Afla-vei, când se va-ntâmpla,

Poteca trecerii prin mine

Şi, separându-te de lest,

Te vei descoperi ÎNSİNE.

 

Vei înţelege cât greşeşti

Făcând regula LOR a TA

Şi, străbătând, ca untdelemnul,

Deasupra te vei ridica.

 

Găseşte-ţi ORDİNEA DİN TİNE –

FORMULA UNU PERMANENT –

Închide Timpul în cuvinte,

HRĂNEŞTE-TE DOAR CU PREZENT!

 

 

 

 ÎN LOGİCA FİRİİ

 

Sunt şi vorbe alunecoase

Pentru târgul de fiori,

Încărcate ochi cu sensuri,

Aşteptând cumpărători.

 

Preţul, afişat discret

Pe al gândului suport,

Se plăteşte-n viaţă pură,

Când constaţi că sensu-i mort.

 

Cine-şi populează visul

Cu zâne şi feţi-frumoşi

Se hrăneşte – precum Hogea –

Cu mirosul de…gogoşi.

 

Dar ca orice fenomen

Copleşit de dezvoltare,

Limbajul va face loc

Formei de comunicare

 

Vii, fără mijlocitori –

Printr-un simţ adăugat –

Generator de fiori

Şi de adevăr curat.

 

Atunci toată-nţelepciunea,

Poezia şi İubirea

Vor avea ca unitate

Dorinţa şi împlinirea

 

 

Şi astfel, Cuvântul Prim,

Din care purcede tot,

Descărcându-se în suflet,

Va deveni VREAU şi POT.

GRAMATICĂ TEMERARĂ

 

Istoria omenirii,

Începută c-un blestem,

Va triumfa doar sub scutul

CAUT ŞTİU şi NU MĂ TEM!

 

CUNOAŞTEREA şi İUBİREA

Sunt mărimi cumulative,

Rezervoarele trăirii,

Cele mai vechi substantive,

 

Două aripi avântate

Spre tăriile cereşti,

Predicate ce te-ajută

Să poţi şi să te-ntregeşti.

 

 

            …- – -…

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Cuprins

 

Trief major………………………………………5

Visul metaforei virgine………………………….6

Poezia – apa cunoaşterii…………………………7

Sunt ? …………………………………………..10

Azi-ul arzând…………………………………..11

Gol activ……………………………………….12

Destin………………………………………….13

Spre Lumea Lumilor Lumii…………………….14

Întregire…..……………………………………15

El şi ea, între Cuvânt şi tăcere………………….17

Supremul A Fİ…………………………………20

Revendicare……………………………………21

Capul face, capul trage ……………………….22

La limită……………………………………….23

Atlandidă, Atlandidă! …………………………27

Proporţionalitate inversă………………………29

Semnul…………………………………………30

În dilemă tomiană……………………………..31

Demnitatea Înălţării…………………………….34

Datul suprem…………………………………..35

Esenţă din esenţă………………………………36

Bate şi………………………………………….38

Zbor şi cer………………………………………39

Templu – Labirint – Cetate   ………………….41

Pozna zeilor……………………………………43

Alternativă………………………………………45

Rugă vestalică…………………………………46

Cordul universal………………………………..47

Conectare………………………………………48

Cartea Cărţilor – Lumină………………………50

Demnitatea alegerii……………………………51

Tentaţia………………………………………..53

Viciul morţii……………………………………55

Operaţia reuşită, pacientul …………………….57

Ştim oare ce vrem? ……………………………58

Sensul …………………………………………60

Ai să dai samă, Doamnă! ……………………..61

Singuri…………………………………………63

Dac-am avea ………………………………….65

Cere şi ţi se va da! ….………………………….67

Întoarcere…….………………………………..69

De vei…………………………………………71

Fără suspin? ………………………………….72

Per aspera ad astra…………………………….74

Ce caut? ………………………………………75

Lumină de mătase………………………………76

Timpul fantomelor….………………………….77

Pereche din pereche…………………………..78

Cuprins de necuprins…………………………..79

Destinul destinului……………………………..80

Ante şi post factum……………………………..82

Naştere…………………………………………83

Cunoaştere…fără obiect……………………….84

İar şi iar…………………………………………86

Ora exactă a Universului………………………88

Retracţiune …………………………………….91

Nebine în sine………………………………….92

Ce suntem? …………………………………….93

Cum sfidăm polarizarea? ………………………95

Să fie Lumină! …………………………………97

Încearcă! ……………………………………….98

Cu mine, zilele-ţi adaogi………………………99

Atingere supremă…………………………….100

Venit-rămasul…………………………………101

1+1=3 ? ………………………………………102

 

 

Exişti.…………………………………………103

Visul purităţii ………………………………..104

O pană………………………………………..105

Sol lunar………………………………………106

Necedare……………………………………..107

Bolnav de cele ce sunt ………………………108

Ascultă esenţa ta……………………………..110

Moartea nu te merită! ………………………..111

Rău de mare………………………………….112

Crimă fără de pedeapsă………………………113

Reabilitare……………………………………115

Dar……….……………………………………117

Efect………………………………………….118

Didascalie…………………………………….119

În logica Firii…………………………………120

Gramatică temerară…………………………..122

 

Anunțuri

Tag-uri:, , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s