Arhive pe etichete: articole

însemnări

Evenimente editoriale de zilele Bibliotecii judeţene  G. T. Kirileanu

„Programul Zilelor Bibliotecii Judeţene oferă iubito­rilor de carte momente de plăcute întîlniri spirituale în cadrul lansărilor unor interesante volume ce-şi pro­pun a deschide noi orizonturi asupra realităţii încon­jurătoare. Astfel, timp de două zile, începînd de pe 13 aprilie, Grupul de Editură RAO a prilejuit pietrenilor şi bibliotecarilor din judeţ incitante întîlniri cu cele mai recente apariţii pentru copii şi adulţi, prezentate publicului de Diana Frandeş, consilier editorial RAO. În acest context, atît pentru specialişti, cît şi pentru al­te categorii de public, a fost lansat „Ghidul biblioteci­lor publice din România”, lucrare apărută sub semnătura redactorului coordonator Constantin Bostan (foto) şi sub egida Fundaţiei culturale „G.T.Kirileanu”. >>>

lansare carte

  Afinităţi (s)elective

lansare Mileniul III pe portativ – Ontifonismul la Piatra Neamţ

Sala „Cupola” a Bibliotecii Judeţene „G.T. Kirileanu” din Piatra Neamţ a găzduit, marţi seară, o manifestare de înaltă ţinută. Este vorba despre lansarea volumului omului de cultură romaşcan Gheorghe A.M. Ciobanu – „Mileniul trei pe portativ: Ontifonismul” – apărut în Colecţia „Harpha” a Editurii „Muşatinia” din Roman.

Despre personalitatea şi opera autoru­lui, cît şi despre această cea mai nouă lucrare a sa au vorbit editorul Emilia Ţuţuianu, >>>

note

„Regal”  Gh. A. M. Ciobanu la Muzeul de Artă Roman

Un eveniment editorial de excep­ţie – lansarea a cinci volume de scrieri ale prestigiosului om de cul­tură romaşcan Gheorghe A.M. Ciobanu >>>

note

Aurora şi amurgul profesorului Ciobanu (Ioan Creţu)

Cuvintele tuturor graiurilor de pe pămînt nu sînt îndeajuns pentru a povesti despre minunile scrise de pana măiastră a profesorului Gheorghe A. M. Ciobanu >>>

Un truditor al Scrisului Sacral de Gh. A. M. Ciobanu

„Lună de lună, stăbuna şi prea Sfânta Episcopie a Romanului dăruieşte, în sen­sul cel mai complex al cu-vântului, minunata sa întru­chipare publicistică, revista: „Cronica Romanului”, me­nită a „umbla din mînă-n mînă”, de a sta de vorbă, sin­cer, cu sufletele credincio­şilor şi de a mulţumi, de la o copertă la cealaltă, privirea evoluată a unor cititori a căror sensibilitate vizuală e formată sub aripile multico­lore ale curcubeelor croma­tice contemporane. O publi­caţie care repetă, în mic şi cu regularitate calendaristică, cuvintele sacre şi coloristica murală a unui interior de Biserică.

Şi undeva, într-un colţ retras al ei, de unde se întoarce ultima foaie, alături de un „sobor”‘ blagoslovit de colaboratori, se află şi numele truditorului con­deier, învăluit în tăcere, Dia­conul Ciprian Ignat.

Mai ieri, ca elev al nostru, la Seminarul „Sf. Gheorghe” din Roman, era de o totală şi personală participare la cur­surile de „Istoria Religiilor” şi „Acea a Filosofiei”, do­vedind, mai presus de orice, pasiunea. îl atrăgeau, ca pe nimeni altul, paralelismele, ca şi ineditul anumitor idei, ce erau comentate la ore. Continuă lectura

Ioan Creţu – „Pisălogul” din clubul oamenilor cu suflet

peisaj romaşcan

peisaj romaşcan, pictură de Constantin Bârjoveanu

       „Constantin Bârjoveanu a apărut în această lume prea tîrziu ca să simtă cu adevărat viaţa de român prins în vîrtejul patriotismului, care a dus la crearea României Mari, dar prea devreme pentru a trăi, aşa cum îi plăcea, tumultul tranziţiei noastre. A fost un om aşezat între două lumi, cea trecută în hronicul vremilor şi aceea a paginilor de laptop. La întîlnirea care a adunat intelectualii romaşcani printre simezele Muzeului de Artă, loc de adunare şi Club al celor cu inimă şi suflet, pentru a fi re-prezentat Constantin Bârjoveanu, prin pictură, scriitură şi caricatură, am ajuns mai târziu. Ascultînd vorbele de bine despre nea Costică, l-am văzut, deodată, în colţul din dreapta sălii de la intrare. Şedea pe un scaun sculptat, între un tablou care reprezintă o biserică şi altul avînd imaginea unui sat troienit. Zâmbea şugubăţ, ca de obicei.

>>>

Epilog la „Pisălog” de Gh. A. M. Ciobanu

Constantin Bârjoveanu

Constantin Bârjoveanu

„Un creion, un condei şi un penel, această fericită triadă, existentă superlativ la neferici­tul, ca destin, Constantin Bârjoveanu, continuă a fi, pe mai departe, în preajma noastră, a romaşcanilor mai ales, a tuturor celora ce i-au descifrat şi înţeles tăcerea creaţiei sale deosebite. Dacă mai teri i-am preţuit, din nou, zămislirile sale scriitoriceşti, tot parcă „mai ieri” era cu noi sau, mai bine zis, „lângă noi”. Am fost cu el, deşi, realmente, s-a lansat o nouă apariţie a lui – „Cronica pisălogului” – această, cu adevărat, o „Neterminată” – a scrisului şi nu a baghetei – întruchipare artistică. Dacă neui­tata suită gazetărească a urbei noastre – „Gaze­ta de Roman” – realizată, cîţiva ani, de poetul muşatin Puiu Costea, şi-ar fi continuat fiinţarea pe mai departe, atunci „Cronica” bîrjoveniană s-ar fi oprit, cosmic şi nu redacţional, împreună cu bătăile sănătoase ale inimii autorului, dramă petrecută la acea răscruce dintre şosele şi veacuri.

>>>

Trecut-au anii dar fără „Pisălog”, in memoriam Constantin Bârjoveanu

picture9-004„Aşa l-am cunoscut în ultimii săi ani, ca pe „Pisălogul” de la „Gazetă” şi mai puţin cu numele-i de Bârjoveanu.

>>>

Muşatină Editură – Muşatinia, de Gh. A. M. Ciobanu

                          „Era firesc ca Cetatea sexacentenară a Romanului, ce şi-a alăturat, numai în ultima vreme, un „Microdicţionar în natură” al Oame­nilor de creaţie artistică, în care sunt cuprinse nume şi multe ca număr – peste două sute – şi mari ca valoare- Hogaş, Ibrăileanu, Cezar Petrescu, Blecher, Antal, Zirra, Jora, Botez,  Celibidache, Soroceanu, Maxy – la care să mai adăugăm şi constelaţia oamenilor de ştiinţă – C. Istratty, Ionescu de la Brad, Cojocaru – să fie preţuită şi de o suită impresionantă de publicaţii peri­odice – „Ramura”, „Ritmul Vre­mii”, „Solia” – ca şi de la fel numeroasă serie de edituri şi tipografii – „Beram Tatăl” şi „Fiul”, „Viitorul”, „Casa Corpului Didac­tic” – ajungându-se, astăzi, ca o cul­minare, parcă, la alte câteva edituri-    „Metanoia”, „Seraphica” – pre­cum şi acea iară pereche, la care ne vom opri, în continuare: „Mu­şatinia” >>>